Comercianții cu amănuntul din întreaga lume folosesc diferite metode pentru a ține evidența inventarului lor. Una dintre aceste metode este metoda inventarului cu amănuntul, care este utilizată pe scară largă în industria comerțului cu amănuntul. Metoda permite comercianților cu amănuntul să își estimeze nivelurile și valoarea stocurilor fără a fi nevoie să efectueze o numărătoare fizică a acestora. În acest articol, vom discuta despre avantajele și dezavantajele utilizării metodei inventarului cu amănuntul.
1. Economie de timp: Unul dintre avantajele semnificative ale utilizării metodei de inventariere cu amănuntul este că economisește timp. Această metodă este ușor de utilizat și necesită mai puțin timp în comparație cu alte metode de inventariere. Ea implică un calcul simplu bazat pe relația dintre costul bunurilor vândute și prețul de vânzare cu amănuntul al bunurilor.
2. Rentabilă: Metoda de inventariere cu amănuntul este eficientă din punct de vedere al costurilor, deoarece elimină necesitatea de a efectua numărători fizice ale inventarului. Comercianții cu amănuntul își pot estima nivelurile și valoarea stocurilor fără a suporta costuri suplimentare, cum ar fi angajarea de personal temporar sau închiderea operațiunilor pentru efectuarea inventarierii.
3. Utilă pentru marii comercianți cu amănuntul: Metoda inventarului cu amănuntul este deosebit de utilă pentru marii comercianți cu amănuntul cu mai multe locații. Acești comercianți cu amănuntul pot utiliza metoda pentru a-și estima nivelurile și valoarea stocurilor în toate locațiile lor, ceea ce le permite să ia decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește gestionarea stocurilor lor.
1. Inexactități: Unul dintre dezavantajele semnificative ale utilizării metodei de inventariere cu amănuntul este faptul că aceasta poate fi inexactă. Metoda se bazează pe ipoteze și estimări, ceea ce poate duce la inexactități în ceea ce privește nivelurile și valorile stocurilor. Comercianții cu amănuntul care se bazează exclusiv pe această metodă pot ajunge să își supraevalueze sau să își subevalueze inventarul, ceea ce poate avea un impact negativ asupra situațiilor lor financiare.
2. Nu este potrivită pentru toți comercianții cu amănuntul: Metoda inventarului cu amănuntul nu este potrivită pentru toți comercianții cu amănuntul. De exemplu, comercianții cu amănuntul care vând articole de mare valoare sau cei care au un volum mare de vânzări pot considera că această metodă este inadecvată. În plus, comercianții cu amănuntul care au o rată ridicată de rotație a stocurilor pot întâmpina dificultăți în utilizarea metodei de inventariere cu amănuntul.
3. Limitată la anumite produse: Metoda inventarului cu amănuntul este limitată la anumite produse, în principal la cele care au o marjă de profit constantă. Comercianții cu amănuntul care vând articole cu marje de profit variabile pot întâmpina dificultăți în utilizarea corectă a acestei metode.
În concluzie, metoda de inventariere cu amănuntul are avantajele și dezavantajele sale. Deși este o metodă care economisește timp și este eficientă din punct de vedere al costurilor, ea poate fi inexactă și s-ar putea să nu se potrivească tuturor comercianților cu amănuntul. Prin urmare, comercianții cu amănuntul ar trebui să cântărească avantajele și dezavantajele metodei înainte de a decide să o utilizeze. În plus, comercianții cu amănuntul care utilizează această metodă ar trebui să compare în mod regulat nivelurile și valorile estimate ale inventarului cu numărătorile fizice ale inventarului pentru a se asigura de acuratețe.
Metoda inventarului cu amănuntul este o metodă utilizată de întreprinderile de comerț cu amănuntul pentru a estima valoarea stocurilor lor. Metoda presupune calcularea costului bunurilor vândute și a valorii stocului final pe baza raportului dintre costul bunurilor disponibile pentru vânzare și prețul cu amănuntul al acestor bunuri.
Pentru a utiliza metoda inventarului cu amănuntul, o întreprindere trebuie să țină evidența prețului cu amănuntul al fiecărui articol din inventarul său și a costului asociat acestuia. Costul poate include costul de achiziționare a articolului, costurile de expediere și orice alte costuri asociate cu obținerea articolului.
Metoda implică următoarele etape:
1. Se determină raportul cost/distribuție cu amănuntul: Aceasta presupune împărțirea costului total al articolelor disponibile pentru vânzare la valoarea lor totală cu amănuntul.
2. Calcularea costului estimat al bunurilor vândute (COGS): Aceasta presupune înmulțirea valorii totale cu amănuntul a bunurilor vândute în cursul unei anumite perioade cu raportul cost/distribuție cu amănuntul.
3. Se calculează stocul final estimat: Acest lucru presupune înmulțirea valorii totale cu amănuntul a bunurilor nevândute cu raportul cost-distribuție.
Metoda inventarului cu amănuntul este deosebit de utilă pentru întreprinderile care vând un volum mare de articole cu costuri reduse. Aceasta ajută întreprinderile să estimeze cu mai multă acuratețe valoarea inventarului lor, ceea ce, la rândul său, le ajută să ia decizii mai bune privind stabilirea prețurilor, achizițiile și bugetarea.
Există mai multe tipuri de inventar de vânzare cu amănuntul pe care întreprinderile le pot menține pentru a ține evidența produselor lor și pentru a se asigura că au suficiente stocuri pentru a satisface cererea clienților. Iată câteva dintre cele mai comune tipuri de inventar de vânzare cu amănuntul:
1. Inventarul de materii prime: Acest tip de inventar include toate materialele și consumabilele necesare pentru a produce produsul final. De exemplu, o brutărie ar menține un inventar de materii prime pentru făină, zahăr, unt și alte ingrediente.
2. Inventarul de lucrări în curs de execuție: Acest inventar include produsele care sunt în curs de fabricație, dar care nu sunt încă terminate. Acest tip de inventar este important de monitorizat pentru a se asigura că producția este în grafic și că nu există blocaje în procesul de fabricație.
3. Stocuri de produse finite: Acesta include produsele care sunt finalizate și gata să fie vândute clienților. Comercianții cu amănuntul trebuie să se asigure că au suficiente stocuri de produse finite pentru a satisface cererea clienților, evitând, în același timp, suprastocarea care poate duce la risipă și la reducerea profiturilor.
4. Inventarul de consignație: Acest tip de inventar este deținut de un furnizor sau de un vânzător, dar este păstrat la sediul comerciantului cu amănuntul. Retailerul plătește pentru inventar numai după ce acesta este vândut, iar furnizorul preia înapoi orice articole nevândute.
5. Stoc de siguranță: Acesta este un stoc tampon pe care comercianții cu amănuntul îl păstrează la îndemână pentru a se proteja împotriva fluctuațiilor neașteptate ale cererii clienților sau a întreruperilor lanțului de aprovizionare.
6. Inventar sezonier: Acest tip de inventar include produse care sunt vândute doar în anumite perioade ale anului, cum ar fi decorațiunile de sărbători sau hainele de vară. Comercianții cu amănuntul trebuie să planifice din timp și să se asigure că au suficiente stocuri sezoniere pentru a satisface cererea clienților în perioadele de vârf.