Obsolescența stocurilor este o problemă comună cu care se confruntă întreprinderile. Obsolescența apare atunci când un produs sau un material devine învechit sau nu mai este solicitat. Când se întâmplă acest lucru, inventarul trebuie să fie radiat, iar costul inventarului trebuie să fie eliminat din evidențele contabile ale companiei. Cu toate acestea, tratamentul de raportare pentru amortizarea stocurilor din cauza obsolescenței poate fi complicat. Iată câteva îndrumări cu privire la modul în care trebuie să raportați în mod corespunzător reducerile de inventar datorate obsolescenței.
În primul rând, este important să se identifice inventarul care trebuie să fie radiat. Acest lucru se poate face prin efectuarea unei numărători fizice a inventarului și compararea rezultatelor cu registrele de inventar ale companiei. Orice inventar considerat învechit ar trebui să fie radiat. Este esențial să vă asigurați că numai stocurile cu adevărat depășite sunt scoase din evidență, deoarece scoaterea din evidență a stocurilor în mod inutil poate avea un impact negativ asupra situațiilor financiare ale companiei.
În continuare, trebuie să se determine costul inventarului învechit. Acest cost poate include prețul de achiziție al inventarului, orice costuri contabile asociate și orice costuri suportate pentru eliminarea inventarului. Odată ce costul a fost determinat, acesta poate fi trecut ca o cheltuială în contul de profit și pierdere al societății.
Este important de reținut că amortizarea stocurilor din cauza obsolescenței nu trebuie confundată cu deprecierea stocurilor. Reducerile de valoare au loc atunci când inventarul este încă utilizabil, dar a scăzut în valoare. Această scădere a valorii este reflectată ca o reducere a costului stocurilor și este înregistrată ca o cheltuială separată în contul de profit și pierdere al societății.
În cele din urmă, este esențial să ne asigurăm că amortizarea stocurilor din cauza obsolescenței este documentată în mod corespunzător. Această documentație trebuie să includă cantitatea de stocuri scoase din evidență, costul stocurilor scoase din evidență și motivul scoaterii din evidență. Această documentație este esențială, deoarece oferă o evidență clară a poziției financiare a societății și poate fi utilizată pentru a susține situațiile financiare ale societății.
În concluzie, obsolescența stocurilor poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare ale unei societăți. Un tratament de raportare adecvat pentru anularea stocurilor din cauza obsolescenței este esențial pentru a se asigura că situațiile financiare ale societății reflectă cu exactitate poziția sa financiară. Urmând liniile directoare prezentate mai sus, întreprinderile pot raporta în mod corespunzător deprecierile de stocuri datorate obsolescenței și își pot maximiza profitabilitatea.
Anularea inventarului învechit este un proces important pentru întreprinderi, pentru a se asigura că acestea mențin înregistrări financiare exacte și evită supraevaluarea inventarului lor. Iată care sunt pașii pentru a radia inventarul învechit:
1. Determinați inventarul care este învechit: Primul pas este de a identifica inventarul care nu mai este util sau vandabil. Acest lucru se poate datora din diverse motive, cum ar fi expirarea, deteriorarea sau schimbări în cererea de pe piață.
2. Determinați valoarea inventarului învechit: După ce ați identificat inventarul învechit, trebuie să determinați valoarea inventarului. Acest lucru se poate face prin compararea prețului de achiziție inițial al inventarului cu valoarea sa de piață actuală sau prin estimarea valorii sale de salvare.
3. Ajustați contul de inventar: Următorul pas este să ajustați contul de inventar din registrele financiare. Trebuie să diminuați valoarea inventarului cu valoarea amortizării.
4. Înregistrarea amortizării: După ajustarea contului de inventar, trebuie să înregistrați amortizarea în evidențele financiare. Acest lucru se poate face prin crearea unei înregistrări în jurnal care să debiteze contul de cost al bunurilor vândute și să crediteze contul de inventar.
5. Eliminați inventarul învechit: Pasul final constă în eliminarea inventarului învechit. Acest lucru ar putea implica vânzarea acestuia la un preț redus, donarea lui în scopuri caritabile sau eliminarea lui ca deșeu.
Este important de reținut că scoaterea din evidență a inventarului învechit trebuie să se facă în conformitate cu principiile și reglementările contabile. Se recomandă să vă consultați cu un contabil autorizat sau cu un consilier financiar înainte de a trece la acest proces.
Atunci când o întreprindere înregistrează o pierdere din deprecierea stocurilor, înseamnă că valoarea stocurilor a scăzut sub costul lor inițial. Acest lucru se poate datora unor factori precum obsolescența, deteriorarea sau o scădere a cererii pentru produs. Pentru a trata în mod corespunzător această pierdere, întreprinderea trebuie să respecte orientările principiilor contabile general acceptate (GAAP).
În primul rând, întreprinderea trebuie să recunoască pierderea prin ajustarea soldului inventarului în registrele contabile. Acest lucru implică reducerea valorii stocurilor cu valoarea deprecierii. De exemplu, în cazul în care costul inițial al inventarului a fost de 10 000 de dolari, dar valoarea sa actuală este de numai 8 000 de dolari, întreprinderea va trebui să reducă valoarea inventarului cu 2 000 de dolari.
În continuare, întreprinderea trebuie să înregistreze pierderea în situațiile financiare. Acest lucru se face, de obicei, prin crearea unui cont separat numit "depreciere a inventarului" sau "rezervă de inventar" în contul de profit și pierdere. Valoarea pierderii este apoi înregistrată ca o cheltuială, ceea ce reduce venitul net al perioadei.
Este important de reținut că pierderea din deprecierea stocurilor nu este deductibilă din punct de vedere fiscal până când stocurile nu sunt efectiv vândute sau cedate. Aceasta înseamnă că întreprinderea nu poate solicita o deducere fiscală pentru pierderea suferită până când inventarul nu este scos fizic din contabilitate.
Pe scurt, tratarea unei pierderi din deprecierea stocurilor implică recunoașterea pierderii în evidențele contabile, înregistrarea acesteia ca o cheltuială în contul de profit și pierdere și cunoașterea implicațiilor fiscale ale pierderii. Urmând aceste orientări, întreprinderea poate reflecta cu exactitate poziția sa financiară și poate lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la operațiunile sale viitoare.