Calcularea ratelor de cheltuieli generale este un aspect esențial al conducerii unei afaceri. Este un instrument util pentru determinarea costului de producție și stabilirea prețului produselor sau serviciilor. Costurile generale sunt cheltuieli indirecte care nu pot fi atribuite direct unui produs sau serviciu, cum ar fi chiria, utilitățile și salariile personalului administrativ. Ratele de cheltuieli generale se calculează prin împărțirea cheltuielilor generale totale la un factor de cost specific, cum ar fi costul forței de muncă directe. În acest articol, vom examina mai îndeaproape modul în care se calculează ratele de cheltuieli generale pe baza costului forței de muncă directe.
Primul pas în calcularea ratelor de cheltuieli generale este de a determina costurile generale totale. Acestea includ toate cheltuielile indirecte suportate în timpul procesului de producție, cum ar fi chiria, utilitățile și salariile personalului administrativ. Pentru a determina costurile generale totale, adunați toate cheltuielile suportate în timpul procesului de producție, inclusiv costurile fixe și variabile.
Următorul pas constă în determinarea costului forței de muncă directe. Acesta include salariile, sporurile și alte beneficii plătite angajaților care sunt direct implicați în procesul de producție. Pentru a determina costul direct al forței de muncă, adunați totalul salariilor, remunerațiilor și beneficiilor plătite angajaților care sunt direct implicați în procesul de producție.
Pentru a calcula rata cheltuielilor generale, împărțiți totalul cheltuielilor generale la costul forței de muncă directe. De exemplu, dacă totalul costurilor generale este de 100.000 de dolari, iar costul forței de muncă directe este de 500.000 de dolari, rata costurilor generale va fi de 20% (100.000 de dolari ÷ 500.000 de dolari = 0,2 sau 20%).
După ce ați calculat rata cheltuielilor generale, o puteți aplica la costul forței de muncă directe pentru fiecare produs sau serviciu. De exemplu, dacă costul direct al forței de muncă pentru un produs este de 10.000 de dolari, iar rata cheltuielilor generale este de 20%, costul cheltuielilor generale pentru acel produs va fi de 2.000 de dolari (10.000 de dolari x 0,2 = 2.000 de dolari).
În concluzie, calcularea ratelor de cheltuieli generale pe baza costului forței de muncă directe este un aspect esențial în gestionarea unei afaceri. Aceasta ajută la determinarea costului real de producție și la stabilirea prețului produselor sau serviciilor. Urmând cei patru pași descriși în acest articol, puteți calcula cu exactitate ratele de cheltuieli generale pe baza costului forței de muncă directe și puteți utiliza informațiile pentru a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la afacerea dumneavoastră.
Forța de muncă directă nu este inclusă în costurile indirecte. Costurile generale sunt costuri indirecte care nu pot fi atribuite direct producției unui anumit produs sau serviciu. Aceste costuri sunt de obicei asociate cu procesul de producție, cum ar fi chiria, utilitățile și amortizarea echipamentelor.
Pe de altă parte, costurile directe cu forța de muncă reprezintă salariile și beneficiile plătite angajaților care sunt direct implicați în producția unui anumit produs sau serviciu. Aceste costuri pot fi ușor urmărite și atribuite unui anumit produs sau serviciu.
Este important să se mențină costurile directe cu forța de muncă separate de costurile generale pentru a determina cu exactitate costul real de producție a unui produs sau serviciu. În acest fel, întreprinderile își pot calcula cu exactitate marjele brute de profit și pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la strategiile de stabilire a prețurilor și de producție.
Cele trei metode de calcul al ratei cheltuielilor generale sunt:
1. Metoda ratei unice: Această metodă presupune calcularea unei singure rate de cheltuieli generale care se aplică tuturor produselor sau serviciilor. Rata de cheltuieli generale se calculează prin împărțirea costurilor totale de cheltuieli generale la un singur factor de cost, care ar putea fi orele de muncă directă, orele de mașină sau orice altă măsură relevantă a activității.
2. Metoda ratei departamentale: Această metodă presupune calcularea unor rate de cheltuieli generale separate pentru fiecare departament sau zonă de producție. Costurile generale sunt alocate fiecărui departament pe baza cheltuielilor specifice care sunt suportate în zona respectivă. Rata de cheltuieli generale pentru fiecare departament este apoi calculată prin împărțirea cheltuielilor generale totale ale departamentului la factorul de cost specific departamentului respectiv.
3. Metoda de calculație a costurilor pe activități (ABC): Această metodă presupune identificarea activităților specifice care contribuie la costurile generale și alocarea acestor costuri pentru fiecare produs sau serviciu pe baza cantității reale a fiecărei activități utilizate. Această metodă este mai complexă decât celelalte două metode și necesită o analiză detaliată a tuturor activităților care contribuie la costurile indirecte. ABC poate oferi o imagine mai exactă a costurilor reale de producție a fiecărui produs sau serviciu.
Cheltuielile generale de fabricație sunt costurile indirecte de fabricare a unui produs care nu pot fi atribuite direct unui anumit produs. Pentru a găsi cheltuielile generale de producție, puteți utiliza formula:
Manufacturing Overhead = Total Manufacturing Costs - (Direct Materials + Direct Labour)
Pentru a calcula costurile totale de fabricație, va trebui să adunați toate costurile directe și indirecte de producere a unui produs. Costurile directe includ costul materialelor directe și al forței de muncă directe. Costurile indirecte includ cheltuieli precum chiria, utilitățile, întreținerea echipamentelor și asigurările.
După ce ați calculat costurile totale de producție, puteți scădea costurile directe cu materialele și cu forța de muncă directă pentru a determina cheltuielile generale de producție.
De exemplu, să presupunem că o companie a suportat costuri totale de fabricație de 100.000 de dolari pentru un anumit produs. Costul direct al materialelor a fost de 40.000 $, iar costul direct al forței de muncă a fost de 30.000 $. Pentru a afla cheltuielile generale de producție, puteți utiliza formula:
Cheltuieli generale de fabricație = 100.000 $ - (40.000 $ + 30.000 $)
Cheltuieli generale de fabricație = 30.000 $
Prin urmare, cheltuielile generale de fabricație pentru acest produs sunt de 30.000 $.