Industria hotelieră este dinamică și în continuă evoluție și, din acest motiv, este supusă la numeroase legi și reglementări. Aceste reglementări au scopul de a se asigura că atât angajații, cât și clienții sunt tratați în mod corect și că industria funcționează într-un mod durabil. În acest articol, vom examina mai îndeaproape legile muncii care guvernează industria ospitalității.
Legea privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) stabilește salariul minim și legile privind orele suplimentare pe care angajatorii trebuie să le respecte. Salariul minim este cea mai mică rată orară pe care angajatorii o pot plăti angajaților lor, în timp ce legile privind orele suplimentare impun angajatorilor să plătească angajaților cel puțin o dată și jumătate rata orară obișnuită pentru orice oră lucrată peste 40 de ore într-o săptămână. Aceste legi se aplică tuturor angajaților din industria ospitalității, inclusiv ospătarilor, barmanilor și lucrătorilor din hoteluri.
Industria ospitalității este cunoscută pentru cultura bacșișului și, ca atare, există legi pentru a se asigura că angajații primesc un salariu corect. FLSA permite angajatorilor să ia un credit de bacșiș față de salariul minim, ceea ce înseamnă că pot plăti angajaților care primesc bacșișuri un tarif orar mai mic, atâta timp cât angajații compensează diferența în bacșișuri. Rata creditului pentru bacșiș variază de la stat la stat, dar nu poate fi mai mare de 5,12 dolari pe oră.
Multe state au legi care obligă angajatorii să le ofere angajaților lor pauze de masă și de odihnă. Pauzele de masă durează de obicei cel puțin 30 de minute și nu sunt plătite, în timp ce pauzele de odihnă sunt de obicei de 10-15 minute și sunt plătite. Aceste legi sunt în vigoare pentru a se asigura că angajații au timp să se odihnească și să se reîncarce în timpul zilei de lucru. Angajatorii care nu le oferă angajaților lor aceste pauze pot fi pasibili de amenzi și sancțiuni.
Industria ospitalității este diversă și, ca atare, legile anti-discriminare sunt în vigoare pentru a se asigura că toți angajații sunt tratați corect și în mod egal. Angajatorii nu pot discrimina angajații pe baza rasei, vârstei, sexului, religiei sau a oricărei alte caracteristici protejate. În cazul în care un angajat consideră că a fost discriminat, acesta poate depune o plângere la Comisia pentru oportunități egale de angajare (EEOC).
În concluzie, industria hotelieră face obiectul a numeroase legi și reglementări în domeniul muncii care au ca scop protejarea angajaților și a clienților și asigurarea unei funcționări durabile a acestei industrii. Angajatorii trebuie să fie la curent cu aceste legi pentru a asigura conformitatea și a evita amenzile și penalitățile.
Drepturile de bază ale unui angajat la locul de muncă se referă la protecțiile și drepturile legale la care au dreptul angajații. Aceste drepturi sunt concepute pentru a se asigura că angajații sunt tratați corect și echitabil la locul de muncă. Unele dintre drepturile de bază ale unui angajat la locul de muncă includ:
1. Dreptul la un mediu de lucru sigur și sănătos: Angajații au dreptul de a lucra într-un mediu lipsit de pericole și riscuri pentru sănătatea și siguranța lor.
2. Dreptul la salarii și beneficii echitabile: Angajații au dreptul de a primi o compensație echitabilă pentru munca lor, inclusiv beneficii precum asigurarea de sănătate, timp liber plătit și beneficii de pensionare.
3. Dreptul la viață privată: Angajații au dreptul la intimitate la locul de muncă, inclusiv dreptul de a păstra confidențialitatea informațiilor personale.
4. Dreptul de a nu fi discriminat: Angajații au dreptul de a nu fi discriminați pe baza unor factori precum vârsta, rasa, sexul, religia, originea națională sau handicapul.
5. Dreptul la un loc de muncă lipsit de hărțuire: Angajații au dreptul de a lucra într-un mediu lipsit de hărțuire, inclusiv hărțuire sexuală, hărțuire prin intimidare și alte forme de hărțuire la locul de muncă.
6. Dreptul de a forma un sindicat sau de a adera la un sindicat: Angajații au dreptul de a forma un sindicat sau de a se înscrie într-un sindicat pentru a-și apăra drepturile și a negocia cu angajatorul pentru condiții de muncă mai bune.
Acestea sunt câteva dintre drepturile de bază ale unui angajat la locul de muncă, iar angajatorii sunt obligați prin lege să respecte și să protejeze aceste drepturi.
Legea care se referă la un mediu de lucru sigur pentru angajații din sectorul hotelier este Legea privind securitatea și sănătatea în muncă (OSHA) din 1970. Această lege a fost promulgată de Congresul Statelor Unite pentru a se asigura că toți lucrătorii, inclusiv cei din industria hotelieră, au un loc de muncă sigur și sănătos. OSHA stabilește standarde pentru siguranța la locul de muncă, inclusiv orientări pentru manipularea materialelor și echipamentelor periculoase, și oferă instruire și educație angajatorilor și angajaților cu privire la modul de menținere a unui mediu de lucru sigur. De asemenea, le cere angajatorilor să raporteze orice accident sau vătămare la locul de muncă și prevede sancțiuni pentru nerespectarea reglementărilor privind siguranța. În industria hotelieră, această lege se aplică tuturor angajaților, inclusiv personalului de menaj, de întreținere și de recepție. Prin respectarea reglementărilor OSHA, angajatorii pot contribui la asigurarea siguranței și bunăstării angajaților lor, precum și la evitarea amenzilor costisitoare și a acțiunilor în justiție.
În majoritatea cazurilor, angajații hotelului nu au voie să locuiască în hotel. Acest lucru se datorează faptului că hotelurile sunt de obicei concepute pentru a oferi cazare temporară pentru oaspeți și nu locuințe pe termen lung pentru angajați. Cu toate acestea, există câteva excepții de la această regulă. De exemplu, unele hoteluri pot oferi locuințe pentru angajați pentru anumite poziții, cum ar fi managerii care locuiesc în hotel sau personalul de securitate. În plus, hotelurile pot permite uneori angajaților să stea într-o cameră pentru o perioadă scurtă de timp dacă aceștia tocmai au început să lucreze la hotel și sunt în curs de a găsi o locuință mai permanentă.
Este important de reținut că, în cazul în care un hotel oferă locuințe pentru angajați, există, de obicei, reguli și reglementări stricte pentru a se asigura că locuința este sigură și confortabilă pentru toate părțile implicate. Acestea pot include reguli privind nivelul de zgomot, curățenia și comportamentul general. În plus, angajaților care locuiesc în hotel li se poate cere să plătească chirie sau alte taxe pentru cazarea lor.
În general, deși, în general, nu este obișnuit ca angajații unui hotel să locuiască în hotel, pot exista unele excepții în funcție de hotel și de postul respectiv. Este important ca angajații să verifice cu angajatorul lor pentru a determina ce opțiuni de cazare le pot fi disponibile.