În calitate de antreprenori, este esențial să înțelegem elementele de bază ale contabilității și finanțelor. Două concepte de bază care pot fi derutante pentru începători sunt conturile de încasat și numerarul. Deși pot părea similare, acestea sunt concepte complet diferite, cu caracteristici unice care au un impact asupra sănătății financiare a unei afaceri.
Conturile de încasat (CA) este un termen contabil care se referă la banii datorați unei afaceri de către clienții sau clienții săi. În termeni mai simpli, este suma de bani pe care o afacere se așteaptă să o primească de la clienții săi care au cumpărat bunuri sau servicii pe credit. RA este considerat un activ în bilanțul unei întreprinderi, care reflectă suma de bani pe care o întreprindere are dreptul să o primească.
RA reprezintă facturile și facturile neplătite ale unei companii, care sunt scadente într-o perioadă scurtă de timp, de obicei între 30 și 90 de zile. Companiile oferă de obicei condiții de credit clienților lor pentru a încuraja vânzările și a menține loialitatea clienților. Cu toate acestea, RA poate reprezenta, de asemenea, un risc potențial pentru întreprinderi, deoarece facturile neplătite pot duce la probleme de flux de numerar și la instabilitate financiară.
Numerarul este cea mai lichidă formă de active pe care o deține o întreprindere, inclusiv moneda fizică, depozitele bancare și echivalentele care pot fi convertite rapid în numerar. Numerarul este considerat coloana vertebrală a stabilității financiare și a lichidității unei afaceri, deoarece permite unei companii să își plătească la timp facturile, angajații și furnizorii.
În comparație cu RA, numerarul este mai tangibil și disponibil pentru utilizare imediată. Este esențial pentru întreprinderi să mențină suficiente rezerve de numerar pentru a-și îndeplini obligațiile financiare pe termen scurt și lung. Numerarul este, de asemenea, un factor critic în determinarea solvabilității unei companii, deoarece reflectă capacitatea acesteia de a-și plăti datoriile și de a-și menține o poziție financiară sănătoasă.
Principala diferență între RA și numerar este că RA reprezintă banii pe care o întreprindere se așteaptă să îi primească de la clienții săi, în timp ce numerarul reprezintă banii pe care o întreprindere îi are deja în posesie. RA este un activ, în timp ce numerarul este atât un activ, cât și un pasiv, deoarece poate fi folosit pentru a achita datoriile.
O altă diferență esențială este că RA este supusă riscurilor de credit, în timp ce numerarul nu este. Clienții pot întârzia sau nu-și pot onora plățile, ceea ce duce la pierderi financiare și la instabilitate pentru o afacere. În schimb, numerarul este disponibil imediat pentru utilizare, permițând unei întreprinderi să își acopere cheltuielile și să își mențină stabilitatea financiară.
În concluzie, înțelegerea diferenței dintre conturile de creanțe și numerar este crucială pentru un management financiar solid. RA reprezintă facturile și facturile neplătite ale unei companii, în timp ce numerarul este cea mai lichidă formă de active pe care o deține o afacere. Ambele concepte joacă un rol vital în sănătatea financiară a unei companii și este esențial să se mențină un echilibru între cele două pentru a asigura stabilitatea și succesul financiar.
Numerarul și creanțele sunt ambele tipuri de active circulante în contabilitate. Numerarul este cel mai lichid activ și include moneda fizică, monedele, cecurile și depozitele bancare care pot fi convertite ușor și rapid în numerar. Pe de altă parte, creanțele sunt sumele pe care o companie le datorează clienților săi pentru bunuri sau servicii furnizate pe credit. Creanțele sunt înregistrate ca activ în bilanț și sunt de obicei încasate într-o perioadă scurtă de timp, de obicei între 30 și 90 de zile.
Atât numerarul, cât și creanțele sunt componente importante ale fondului de rulment al unei societăți și sunt utilizate pentru a măsura capacitatea unei societăți de a-și îndeplini obligațiile financiare pe termen scurt. Numerarul este utilizat pentru plata facturilor și a altor cheltuieli, în timp ce creanțele reprezintă suma de bani pe care o societate se poate aștepta să o încaseze în viitorul apropiat. Gestionarea corectă a acestor conturi este esențială pentru sănătatea financiară a unei întreprinderi.
Conturile care sunt considerate numerar în contabilitate și în evidența contabilă includ:
1. Cash on Hand: Aceasta este moneda fizică pe care o afacere o are la îndemână și este disponibilă pentru utilizare imediată.
2. Cont curent: Un cont curent este un cont bancar care permite unei întreprinderi să depună și să retragă fonduri, să facă plăți și alte tranzacții.
3. Contul de economii: Un cont de economii este un cont bancar care generează dobânzi la sold, dar care poate avea limitări privind frecvența retragerilor.
4. Casierie mică: Micul numerar este o sumă mică de numerar pe care o întreprindere o păstrează la îndemână pentru achiziții mici, rambursări și alte cheltuieli minore.
5. Conturi de piață monetară: Conturile de piață monetară sunt similare cu conturile de economii, dar oferă de obicei rate ale dobânzii mai mari și pot necesita un sold minim mai mare.
6. Certificatele de depozit (CD): CD-urile sunt un tip de cont de economii care oferă, de obicei, rate ale dobânzii mai mari, dar necesită blocarea fondurilor pentru o anumită perioadă de timp.
Este important ca întreprinderile să își urmărească și să își gestioneze cu exactitate conturile de numerar pentru a se asigura că dispun de fonduri adecvate pentru a-și îndeplini obligațiile financiare și pentru a lua decizii de afaceri în cunoștință de cauză.
În contabilitate, numerarul se referă la moneda fizică, monedele, cecurile și alte instrumente negociabile care sunt imediat disponibile pentru a fi utilizate în efectuarea de tranzacții. Numerarul include, de asemenea, fondurile deținute în conturi bancare, cum ar fi conturile curente, conturile de economii și conturile de piață monetară. Aceste fonduri sunt considerate ca făcând parte din soldul de numerar al unei companii și sunt de obicei raportate în bilanț ca "Numerar și echivalente de numerar". Cu toate acestea, anumite tipuri de investiții, cum ar fi certificatele de depozit, bonurile de trezorerie și hârtiile comerciale, sunt, de asemenea, considerate echivalente de numerar, deoarece pot fi ușor de vândut sau de convertit în numerar într-o perioadă scurtă de timp. În general, orice activ care poate fi utilizat pentru a plăti bunuri și servicii sau pentru a achita datorii este considerat numerar în contabilitate.