Inventarul este un aspect crucial al oricărei operațiuni de afaceri. Acesta se referă la bunurile sau materialele pe care o afacere le deține pentru vânzare sau pentru a fi utilizate în cadrul operațiunilor sale. O gestionare adecvată a stocurilor asigură faptul că o afacere poate satisface cererea clienților, minimizând în același timp costurile asociate cu deținerea stocurilor. Unul dintre aspectele esențiale ale gestionării stocurilor este determinarea inventarului inițial. Acest articol explică cum se calculează inventarul inițial în contabilitate.
Inventarul inițial se referă la inventarul pe care o afacere îl are la începutul unei perioade contabile. Acesta include toate bunurile pe care întreprinderea le are la îndemână, gata de vânzare sau de utilizare în cadrul operațiunilor sale. Cunoașterea stocului inițial este esențială pentru determinarea costului bunurilor vândute (COGS) și a profitului brut pentru perioada respectivă. COGS reprezintă costul total al bunurilor pe care o întreprindere le-a vândut în cursul perioadei contabile, în timp ce profitul brut reprezintă veniturile minus COGS.
Pentru a calcula stocul inițial, o întreprindere trebuie să efectueze o numărătoare fizică a tuturor stocurilor disponibile la începutul perioadei contabile. Aceasta înseamnă numărarea tuturor bunurilor aflate în stoc, inclusiv a materiilor prime, a producției în curs de execuție și a produselor finite. Numărarea ar trebui să se facă în ultima zi a perioadei contabile anterioare sau în prima zi a noii perioade.
Odată efectuată numărarea fizică, următorul pas constă în atribuirea unui cost fiecărui articol din stoc. Acest lucru se poate face folosind diferite metode, cum ar fi primul intrat-primul ieșit (FIFO), ultimul intrat-primul ieșit (LIFO) sau costul mediu. FIFO presupune că primele articole achiziționate sunt primele care vor fi vândute, în timp ce LIFO presupune că ultimele articole achiziționate sunt primele care vor fi vândute. Costul mediu ia în considerare costul mediu al tuturor articolelor din inventar.
După atribuirea unui cost fiecărui articol, întreprinderea trebuie să înmulțească costul cu cantitatea fiecărui articol pentru a obține costul total al inventarului inițial. Suma costurilor tuturor articolelor va da valoarea stocului inițial.
Calcularea inventarului inițial este vitală în gestionarea stocurilor și în contabilitate. El ajută întreprinderile să determine costurile de producție și profitul brut pentru perioada contabilă. Prin numărarea fizică a tuturor obiectelor de inventar și prin atribuirea unui cost pentru fiecare articol, întreprinderile pot determina cu exactitate valoarea inventarului inițial. O gestionare adecvată a stocurilor asigură faptul că întreprinderile pot satisface cererea clienților, minimizând în același timp costurile asociate cu deținerea stocurilor.
Inventarul inițial este valoarea bunurilor și produselor pe care o companie le are la începutul unei perioade, cum ar fi o lună sau un an. Este o componentă esențială a contabilității și a evidenței contabile, deoarece este utilizată pentru a calcula diverse măsurători și rapoarte financiare care ajută întreprinderile să ia decizii în cunoștință de cauză. Iată câteva dintre lucrurile pe care le puteți calcula folosind inventarul inițial:
1. Costul bunurilor vândute (COGS): COGS este costul produselor pe care o companie le vinde într-o anumită perioadă. Pentru a calcula COGS, trebuie să scădeți stocul final din suma stocului inițial și a achizițiilor efectuate în cursul perioadei. Stocul inițial este un element esențial în acest calcul, deoarece reprezintă valoarea bunurilor care erau disponibile pentru vânzare la începutul perioadei.
2. Marja profitului brut: Marja profitului brut reprezintă procentul din venituri pe care o societate îl reține după deducerea costului bunurilor vândute. Ea se calculează prin împărțirea profitului brut (venituri minus costurile de producție) la venituri. Inventarul inițial este utilizat pentru a calcula costurile de producție, care este o componentă esențială a calculului marjei profitului brut.
3. Rata de rotație a stocurilor: Rata de rotație a stocurilor măsoară rapiditatea cu care o companie își vinde stocurile și le reaprovizionează. Se calculează prin împărțirea costului bunurilor vândute la stocul mediu din timpul perioadei. Stocul inițial reprezintă valoarea stocului la începutul perioadei și este utilizat împreună cu stocul final pentru a calcula stocul mediu al perioadei.
4. Zilele de stoc restante: Zilele de stocuri restante măsoară numărul de zile necesare unei companii pentru a-și vinde stocurile. Se calculează prin împărțirea stocului mediu la costul mărfurilor vândute pe zi. Inventarul inițial este utilizat pentru a calcula stocul mediu al perioadei, care este un element cheie în acest calcul.
În concluzie, stocul inițial este un element esențial în diverse calcule contabile și de contabilitate, inclusiv costurile de producție, marja brută de profit, rata de rotație a stocurilor și numărul de zile de stoc. Aceste măsurători ajută întreprinderile să își monitorizeze nivelul stocurilor, rentabilitatea și eficiența și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la operațiunile lor.
Inventarul inițial poate fi găsit, de obicei, în bilanț, în secțiunea de active circulante. Acesta este listat ca un element de linie separat în cadrul contului de inventar. Valoarea stocului inițial reprezintă valoarea stocului pe care o companie îl are în stoc la începutul unei anumite perioade contabile. Această valoare este determinată prin luarea valorii stocului final din perioada contabilă anterioară și reportarea acesteia în perioada contabilă curentă. Stocul inițial este o componentă importantă a situațiilor financiare, deoarece are un impact asupra costului bunurilor vândute de o societate și, în cele din urmă, asupra venitului său net.