Organizațiile sunt entități complexe, cu diverse părți în mișcare, inclusiv indivizi care dețin diferite poziții de putere. În orice organizație dată, există două tipuri de putere - formală și informală. Puterea formală este puterea care este dată indivizilor prin poziția sau titlul lor, în timp ce puterea informală este puterea pe care indivizii o dețin datorită caracteristicilor personale sau relațiilor lor în cadrul organizației.
Puterea formală este puterea care este dată indivizilor prin poziția sau titlul lor în cadrul organizației. Acest tip de putere se bazează pe rolul individului în cadrul organizației și pe autoritatea care vine cu acel rol. De exemplu, un manager are putere formală asupra echipei sale, iar un director general are putere formală asupra întregii organizații.
Puterea formală poate fi observată în modul în care se iau deciziile în cadrul unei organizații. Persoanele cu putere formală au autoritatea de a lua decizii și de a aplica reguli și politici. Aceștia au capacitatea de a angaja, promova și concedia angajați. Puterea formală reprezintă fundamentul structurii ierarhice prezente în majoritatea organizațiilor.
Puterea informală este puterea pe care indivizii o dețin datorită caracteristicilor lor personale sau a relațiilor din cadrul organizației. Acest tip de putere nu se bazează pe poziția sau titlul unui individ, ci mai degrabă pe capacitatea sa de a-i influența pe ceilalți. Puterea informală poate fi observată în modul în care indivizii sunt capabili să influențeze opiniile sau să influențeze procesele decizionale.
Puterea informală poate fi dobândită printr-o varietate de mijloace, inclusiv prin expertiză, carismă și relații personale. De exemplu, o persoană care este un expert în domeniul său poate deține putere informală datorită cunoștințelor și experienței sale. Un individ carismatic poate deține puterea informală datorită capacității sale de a-i inspira și motiva pe ceilalți. O persoană care are relații personale puternice în cadrul organizației poate deține puterea informală datorită rețelei și conexiunilor sale.
Deși puterea formală și cea informală sunt diferite, ele sunt adesea interconectate. Indivizii care dețin puterea formală pot deține, de asemenea, putere informală datorită caracteristicilor sau relațiilor lor personale. În mod similar, persoanele care dețin puterea informală își pot folosi influența pentru a obține puterea formală în cadrul organizației.
Înțelegerea dinamicii puterii în cadrul unei organizații este esențială pentru succes. Prin recunoașterea diferitelor tipuri de putere care există în cadrul unei organizații, indivizii pot naviga în relațiile și ierarhiile complexe care sunt prezente. De asemenea, aceștia își pot folosi propria putere, fie că este formală sau informală, pentru a-și atinge obiectivele și a avea un impact pozitiv în cadrul organizației.
În afaceri, un sistem se referă la un set de proceduri, reguli și protocoale care guvernează modul în care se desfășoară activitatea în cadrul unei organizații. Sistemele formale și sistemele informale sunt două tipuri de sisteme întâlnite în mod obișnuit în organizații.
Un sistem formal este un sistem structurat, intenționat, care este conceput de conducere pentru a atinge obiective specifice. Sistemele formale sunt caracterizate de reguli, politici și proceduri scrise care sunt aplicate printr-un lanț de comandă ierarhic. Într-un sistem formal, există o diviziune clară a muncii și se așteaptă ca angajații să urmeze un set de reguli și proceduri prestabilite. Sistemele formale sunt utilizate în organizații pentru a asigura coerența, eficiența și controlul calității.
Pe de altă parte, un sistem informal este un sistem mai organic, spontan, care apare în mod natural în cadrul unei organizații. Sistemele informale nu sunt proiectate sau gestionate în mod intenționat, ci mai degrabă apar din interacțiunile și relațiile dintre persoanele din cadrul organizației. Sistemele informale sunt caracterizate de reguli nescrise, valori comune și rețele sociale. Într-un sistem informal, angajații pot avea mai multă flexibilitate pentru a se adapta la circumstanțe în schimbare și pentru a lua decizii pe baza propriei judecăți.
Diferența cheie dintre sistemele formale și informale este că sistemele formale sunt proiectate și aplicate în mod intenționat de către conducere, în timp ce sistemele informale apar în mod natural din interacțiunile și relațiile dintre oamenii din cadrul organizației. Sistemele formale sunt utilizate de obicei pentru a asigura coerența și controlul calității, în timp ce sistemele informale sunt utile pentru a promova inovarea și adaptabilitatea. Atât sistemele formale, cât și cele informale își au locul în organizații, iar organizațiile de succes găsesc adesea un echilibru între cele două.
Puterea informală este puterea care există în cadrul unei organizații și care nu este recunoscută în mod oficial sau acordată prin intermediul unei poziții sau al unui titlu formal. Ea se bazează pe relațiile personale, pe rețelele informale și pe caracteristicile individuale. Un exemplu de putere informală este influența unui angajat popular, care este apreciat și respectat de colegi. Este posibil ca această persoană să nu dețină o poziție oficială de conducere, dar opiniile și sugestiile sale au greutate datorită statutului său în cadrul organizației. Un alt exemplu de putere informală este puterea persoanelor cu influență în social media, care au capacitatea de a influența opinia publică și de a influența deciziile de cumpărare, chiar dacă nu dețin o poziție formală în cadrul unei companii sau al unei industrii. În ambele cazuri, puterea informală se bazează pe relațiile personale și pe influență, mai degrabă decât pe autoritatea formală.