În lumea afacerilor, este important să se țină evidența tuturor tranzacțiilor financiare și să se asigure că acestea sunt înregistrate cu exactitate. Un domeniu al contabilității care este deseori trecut cu vederea este contabilitatea de rezervă, care se referă la procesul de contabilizare a comenzilor care au fost primite, dar care nu au fost încă onorate. Acest tip de contabilitate este esențial pentru întreprinderile care se ocupă de un număr semnificativ de comenzi și care trebuie să își gestioneze eficient stocurile și fluxul de numerar.
Contabilitatea stocurilor în așteptare permite întreprinderilor să urmărească cu exactitate stadiul comenzilor lor și să determine cantitatea de stocuri de care au nevoie pentru a îndeplini aceste comenzi. De asemenea, ajută întreprinderile să își gestioneze fluxul de numerar, asigurându-se că dispun de fonduri suficiente pentru a achiziționa materialele necesare pentru a îndeplini comenzile. Fără contabilitatea stocurilor restante, întreprinderile ar funcționa orbește și nu ar avea o înțelegere clară a poziției lor financiare.
Pentru a pune în aplicare contabilitatea stocurilor restante, întreprinderile trebuie să dispună de un sistem de urmărire a comenzilor și a stocurilor. Acest lucru poate fi făcut manual sau prin utilizarea unui software specializat. Oricare ar fi metoda aleasă, este important să se asigure că toate comenzile sunt înregistrate cu exactitate, inclusiv data la care au fost primite, cantitatea comenzii și data de livrare preconizată.
Unul dintre avantajele contabilizării comenzilor restante este acela că permite întreprinderilor să își prioritizeze comenzile în funcție de importanța și urgența lor. Astfel, se asigură că cele mai importante comenzi sunt onorate primele și că clienții sunt mulțumiți de serviciile pe care le primesc. De asemenea, ajută întreprinderile să evite stocarea excesivă a stocurilor, ceea ce poate duce la risipirea resurselor și la scăderea profitabilității.
În concluzie, contabilizarea comenzilor restante este un aspect crucial al gestionării unei afaceri de succes. Prin urmărirea precisă a comenzilor și a stocurilor, întreprinderile se pot asigura că au suficiente resurse pentru a îndeplini comenzile și pentru a-și gestiona eficient fluxul de numerar. Punerea în aplicare a unui sistem de contabilizare a restanțelor poate necesita o investiție de timp și resurse, dar beneficiile vor merita pe termen lung.
În contabilitate și în evidența contabilă, backlog se referă la volumul de muncă care a fost început, dar care nu a fost încă finalizat de către o afacere sau o organizație. Acesta poate include comenzi, contracte sau proiecte care au fost primite, dar care nu au fost încă îndeplinite sau livrate. Întocmiturile pot fi măsurate în termeni de timp, cum ar fi numărul de zile sau săptămâni necesare pentru a finaliza lucrările, sau în termeni de valoare în dolari, cum ar fi valoarea totală a veniturilor așteptate de pe urma acestora. Lista de restanțe este un indicator important de urmărit pentru întreprinderi, deoarece poate avea un impact asupra fluxului de numerar, profitabilității și satisfacției clienților. Gestionarea eficientă a întârzierilor necesită o planificare, o prioritizare și o alocare atentă a resurselor pentru a se asigura că lucrările sunt finalizate la timp și la satisfacția clienților.
Nu, backlog-ul nu este același lucru cu veniturile în contabilitate și contabilitate. Backlog-ul se referă la comenzile sau lucrările pe care o companie le-a primit, dar pe care nu le-a îndeplinit încă. El reprezintă valoarea bunurilor sau serviciilor care vor fi livrate în viitor. În schimb, veniturile reprezintă suma de bani pe care o societate o câștigă din vânzarea de bunuri sau servicii care au fost livrate clientului. Veniturile sunt recunoscute atunci când produsul sau serviciul este livrat, iar plata este primită sau se așteaptă să fie primită.
Lista de așteptare este un indicator important pe care companiile trebuie să îl urmărească, deoarece reprezintă veniturile viitoare preconizate și poate ajuta la prognozarea fluxurilor de numerar viitoare. Cu toate acestea, portofoliul nu ar trebui să fie inclus în venituri, deoarece nu reprezintă vânzări sau câștiguri reale. Este important ca societățile să raporteze cu consecvență și acuratețe veniturile și portofoliul pentru a oferi transparență investitorilor și părților interesate.
Portofoliul nu este o măsură GAAP. Principiile contabile general acceptate (GAAP) sunt un set de orientări și reguli care guvernează raportarea financiară în Statele Unite. Acestea sunt concepute pentru a asigura consecvența și acuratețea raportării financiare în cadrul diferitelor organizații.
Backlog-ul este un termen utilizat în afaceri pentru a descrie volumul de muncă care a fost contractat, dar care nu a fost încă finalizat. Este utilizat de obicei în industrii precum producția, construcțiile și serviciile profesionale. Lista de lucrări în așteptare poate fi un indicator util pentru conducere și investitori pentru a urmări progresul unei întreprinderi, dar nu este o măsură GAAP.
Măsurile GAAP sunt cele care sunt recunoscute și acceptate conform principiilor contabile. Printre exemplele de măsuri GAAP se numără veniturile, cheltuielile, activele, pasivele și capitalurile proprii. Aceste măsuri sunt utilizate pentru întocmirea situațiilor financiare, cum ar fi contul de profit și pierdere, bilanțul și situația fluxurilor de numerar.
Pe scurt, portofoliul de clienți nu este o măsură GAAP, dar poate fi totuși o măsură utilă pentru ca întreprinderile să își urmărească progresul și performanța. Este important ca întreprinderile să înțeleagă diferența dintre măsurile GAAP și alți indicatori pe care îi pot utiliza în cadrul operațiunilor lor.
În contabilitate și evidență contabilă, backlog-ul se referă la comenzile, cererile sau lucrările care au fost primite, dar care nu au fost încă îndeplinite sau procesate. Există trei tipuri de restanțe:
1. Restanțe de vânzări: Acest tip de restanțe se referă la comenzile care au fost primite de la clienți, dar care nu au fost încă onorate. De exemplu, dacă o companie primește o comandă pentru 100 de unități ale unui produs, dar a livrat doar 50 de unități, cele 50 de unități rămase vor fi considerate drept restanțe de vânzări.
2. Portofoliul de producție: Acest tip de restanțe se referă la lucrările care au fost primite, dar care nu au fost încă finalizate. De exemplu, în cazul în care o societate primește o comandă pentru fabricarea a 100 de unități dintr-un produs, dar a fabricat doar 50 de unități, cele 50 de unități rămase vor fi considerate ca fiind restanțe de producție.
3. Restanțe de producție: Acest tip de restanțe se referă la facturile care au fost trimise clienților, dar care nu au fost încă plătite. De exemplu, în cazul în care o societate a trimis o factură unui client pentru plată, dar nu a primit încă plata, suma datorată ar fi considerată drept restanțe de creanțe.
Este important pentru companii să își gestioneze în mod eficient restanțele pentru a asigura livrarea la timp a produselor sau serviciilor și pentru a menține un flux de numerar sănătos.