Rotația angajaților este o realitate pentru întreprinderile de toate dimensiunile și industriile, indiferent cât de bine își tratează angajații. În timp ce o anumită fluctuație este inevitabilă, există un nivel de uzură care este considerat permisibil. Acesta este cunoscut sub numele de uzură permisă și este un termen utilizat în mod obișnuit în cercurile de resurse umane.
Atritarea permisă se referă la rata de rotație a angajaților pe care o companie o poate tolera fără ca aceasta să aibă un impact semnificativ asupra operațiunilor afacerii. Această rată variază de la o industrie la alta și chiar de la o companie la alta. În general, se consideră că este un procent care este mai mic decât rata globală de rotație a angajaților din industria respectivă. De exemplu, dacă rata medie de rotație a angajaților în industria comerțului cu amănuntul este de 20%, o companie își poate stabili rata de uzură permisă la 15%.
Rata de uzură admisibilă este importantă din mai multe motive. În primul rând, ajută companiile să mențină productivitatea și să reducă la minimum întreruperile în operațiunile lor. Atunci când angajații pleacă, există o perioadă de timp în care postul este vacant, iar compania trebuie să cheltuiască resurse pentru recrutarea, angajarea și formarea unui înlocuitor. Toate acestea pot fi costisitoare și consumatoare de timp, astfel încât, dacă o companie se confruntă cu niveluri ridicate de uzură, aceasta poate avea un impact negativ asupra rezultatelor sale.
În al doilea rând, uzura permisă ajută companiile să mențină un mediu de lucru sănătos. Atunci când angajații pleacă, se poate crea un sentiment de instabilitate și incertitudine în rândul personalului rămas. Acest lucru poate duce la scăderea moralului și a productivității. Prin stabilirea unei rate de uzură admisibile, companiile se pot asigura că forța lor de muncă este stabilă și că angajații se simt în siguranță la locul de muncă.
Calcularea ratei de uzură admisibile poate fi un proces complex care ia în considerare mai mulți factori. Printre factorii cheie se numără dimensiunea companiei, industria și nivelul de concurență pentru talente. În unele cazuri, companiile pot lua în considerare, de asemenea, rolurile specifice din cadrul organizației lor și seturile de competențe ale angajaților.
Pentru a calcula uzura permisă, companiile încep de obicei prin a analiza ratele istorice de rotație. De acolo, ele pot stabili o rată țintă pentru anul următor, care ia în considerare orice schimbări anticipate în mediul de afaceri. Rata țintă este apoi utilizată ca punct de referință pentru a măsura ratele reale de rotație.
Uzura angajaților este o realitate pentru întreprinderi, dar prin stabilirea unei rate de uzură admisibile, companiile pot atenua impactul negativ al rotației. Prin menținerea unei forțe de muncă stabile, companiile pot minimiza întreruperile operațiunilor lor, pot menține productivitatea și pot asigura un mediu de lucru sănătos. Deși calcularea ratei de uzură admisibile poate fi complexă, este un factor important în planificarea resurselor umane pe care companiile ar trebui să îl ia în serios.
O indemnizație de uzură este o prevedere din planificarea financiară și bugetară a unei întreprinderi care ține cont de pierderea preconizată a angajaților sau a clienților pe o anumită perioadă. Alocația este exprimată, de obicei, ca procent din veniturile sau profiturile companiei și reprezintă costul anticipat al înlocuirii angajaților sau clienților pierduți.
De exemplu, dacă o societate are o indemnizație de uzură de 10%, înseamnă că societatea se așteaptă să piardă 10% din angajații sau clienții săi în anul următor. Compania poate apoi să aloce resurse pentru a recruta și instrui noi angajați sau pentru a achiziționa noi clienți pentru a-i înlocui pe cei care au plecat.
Alocația de uzură este o componentă importantă a planificării și strategiei de afaceri a unei companii, deoarece ajută la asigurarea faptului că aceasta este pregătită pentru pierderea inevitabilă de angajați sau clienți. Prin contabilizarea uzurii în planificarea lor financiară, companiile pot minimiza impactul acestor pierderi asupra rezultatului final și își pot menține eficiența operațională.
80% attrition înseamnă că 80% dintre clienți sau angajați au plecat sau au încetat să mai facă afaceri cu o companie într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. Acest lucru se poate întâmpla din diverse motive, cum ar fi un serviciu clienți slab, probleme legate de calitatea produselor, prețuri ridicate, lipsa de implicare sau concurența din partea altor companii. Uzura este un parametru cheie pe care întreprinderile îl folosesc pentru a-și măsura rata de retenție a clienților sau a angajaților. O rată de uzură ridicată indică faptul că o companie pierde o parte semnificativă a bazei sale de clienți sau a forței de muncă, ceea ce poate avea un impact negativ asupra veniturilor, profitabilității și performanței generale a afacerii. Prin urmare, este important ca întreprinderile să dezvolte strategii pentru a reduce rata de uzură și pentru a-și păstra clienții sau angajații.
În contextul planificării și strategiei de afaceri, 10% attrition se referă la rata la care clienții sau angajații părăsesc o companie într-o anumită perioadă de timp. Atriția poate fi voluntară sau involuntară și poate avea loc din diverse motive, cum ar fi nemulțumirea față de produs sau serviciu, o oportunitate mai bună de angajare, pensionarea sau relocarea.
Dacă o companie are o rată de uzură de 10%, înseamnă că 10% dintre clienții sau angajații săi au părăsit compania în perioada specificată. Acest lucru poate avea un impact semnificativ asupra rezultatelor financiare ale companiei, deoarece pierderea clienților poate duce la o scădere a veniturilor și a cotei de piață, în timp ce pierderea angajaților poate duce la creșterea costurilor de angajare și de formare, la scăderea productivității și la un impact negativ asupra culturii și moralului companiei.
Prin urmare, este important ca întreprinderile să își monitorizeze și să își gestioneze ratele de uzură și să implementeze strategii de fidelizare a clienților și a angajaților, cum ar fi îmbunătățirea calității produselor sau serviciilor lor, oferirea de salarii și beneficii competitive, oferirea de oportunități de creștere și dezvoltare și crearea unui mediu de lucru pozitiv.