Activele fixe sunt o parte esențială a oricărei afaceri, reprezentând investițiile pe termen lung pe care o companie le face pentru a-și desfășura și opera operațiunile. Aceste active sunt clasificate ca fiind corporale, ceea ce înseamnă că au o formă fizică, sau necorporale, ceea ce înseamnă că reprezintă un drept legal sau o proprietate intelectuală. Înțelegerea elementelor care sunt incluse în activele imobilizate este crucială pentru orice proprietar sau manager de afaceri, deoarece le permite să urmărească și să gestioneze cu exactitate sănătatea financiară a companiei lor.
Imobilizările corporale includ elemente precum proprietățile, instalațiile și echipamentele (PP&E), care sunt active care se preconizează că vor fi utilizate pentru mai mult de un an. Printre exemplele de PP&E se numără clădirile, mașinile, mobilierul și vehiculele. Aceste active sunt de obicei amortizate pe durata lor de viață utilă, ceea ce înseamnă că costul activului este repartizat pe perioada de utilizare, iar valoarea activului este redusă în fiecare an.
Imobilizările necorporale includ elemente precum brevetele, drepturile de autor, mărcile comerciale și fondul comercial. Aceste active nu sunt fizice și reprezintă drepturile legale sau proprietatea intelectuală a unei companii. Imobilizările necorporale sunt de obicei amortizate pe durata lor de viață utilă, ceea ce înseamnă că costul activului este repartizat pe perioada de utilizare a acestuia, iar valoarea activului este redusă în fiecare an.
Este important de reținut că nu toate activele sunt considerate active fixe. De exemplu, stocul nu este considerat un activ fix, deoarece se așteaptă ca acesta să fie vândut în decurs de un an. În mod similar, investițiile în alte societăți nu sunt considerate active imobilizate, deoarece reprezintă mai degrabă o investiție financiară decât o investiție pe termen lung în operațiunile societății.
În scopuri fiscale, activele fixe sunt, de obicei, depreciate sau amortizate pe o anumită perioadă de timp, în funcție de durata de viață utilă a activului. Acest lucru permite întreprinderilor să deducă costul activului din venitul impozabil pe perioada de utilizare a acestuia, în loc să deducă întregul cost în anul achiziției.
În concluzie, înțelegerea elementelor care sunt incluse în activele fixe este crucială pentru orice proprietar sau manager de afacere. Imobilizările corporale includ elemente cum ar fi imobilizările corporale și echipamentele, în timp ce imobilizările necorporale includ elemente cum ar fi brevetele, drepturile de autor, mărcile comerciale și fondul comercial. Urmărind și gestionând cu precizie activele fixe, întreprinderile se pot asigura că valorifică la maximum investițiile lor pe termen lung și că își raportează cu exactitate sănătatea financiară.
Activele imobilizate sunt active pe termen lung care sunt achiziționate de o companie și care se așteaptă să furnizeze beneficii economice companiei pentru mai mult de un an. Iată care sunt cele cinci tipuri de active fixe:
1. Proprietăți, instalații și echipamente (PP&E): Acestea includ terenurile, clădirile, mașinile și echipamentele pe care o companie le folosește pentru a-și desfășura operațiunile comerciale. Se așteaptă ca aceste active să furnizeze beneficii economice companiei pentru o perioadă lungă de timp, de obicei mai mult de un an.
2. Imobilizări necorporale: Acestea sunt active care nu sunt de natură fizică, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor. Se așteaptă ca acestea să ofere beneficii economice companiei pentru o perioadă lungă de timp, de obicei mai mult de un an.
3. Fondul comercial: Fondul comercial este o imobilizare necorporală care apare atunci când o societate achiziționează o altă societate la un preț mai mare decât valoarea de piață justă a activelor nete achiziționate. Fondul comercial reprezintă valoarea reputației, a bazei de clienți și a altor active necorporale ale societății achiziționate.
4. Investiții: Investițiile în alte societăți sau titluri de valoare care sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an sunt considerate active imobilizate. Aceste investiții includ acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare.
5. Cheltuieli amânate: Cheltuielile amânate sunt cheltuieli pe care o societate le plătește în avans și care se preconizează că vor aduce beneficii economice timp de mai mult de un an. Printre exemplele de cheltuieli amânate se numără chiria plătită în avans, asigurările și publicitatea.
Pe scurt, cele cinci tipuri de active fixe sunt: imobilizările corporale (PP&E), imobilizările necorporale, fondul comercial, investițiile și cheltuielile amânate.
Activele sunt resurse care sunt deținute de o persoană sau de o organizație și care au valoare monetară. Iată 10 exemple de active:
1. Numerar: Acesta este cel mai lichid activ, ceea ce înseamnă că poate fi transformat cu ușurință în alte forme de active.
2. Bunuri imobiliare: Aceasta include terenurile și orice clădiri sau structuri aflate pe acestea. Bunurile imobiliare își pot aprecia valoarea în timp.
3. Investiții: Acțiunile, obligațiunile și fondurile mutuale sunt toate exemple de investiții. Acestea pot genera venituri prin dividende, dobânzi sau câștiguri de capital.
4. Vehicule: Mașinile, camioanele și alte vehicule care sunt utilizate în scopuri personale sau de afaceri pot fi considerate active.
5. Lucrări de artă: Picturile, sculpturile și alte opere de artă își pot aprecia valoarea în timp.
6. Echipamente: Mașinile, uneltele și alte echipamente utilizate în scopuri comerciale sunt considerate active.
7. Proprietatea intelectuală: Brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor sunt toate exemple de active de proprietate intelectuală.
8. Stocuri: Produsele sau materialele care sunt deținute pentru vânzare sau pentru a fi utilizate în cadrul unei întreprinderi sunt considerate active.
9. Conturi de încasat: Banii datorați unei întreprinderi de către clienți sau clienți sunt considerați un activ.
10. Fondul comercial: Valoarea reputației, a bazei de clienți și a altor active necorporale ale unei întreprinderi este considerată fond comercial.