Pe măsură ce se apropie sezonul fiscal, atât companiile, cât și persoanele fizice se pregătesc să își depună declarațiile fiscale. Un termen care apare adesea în timpul acestui proces este "declarație fiscală pro forma". Dar ce este mai exact o declarație fiscală pro forma și cum diferă aceasta de o declarație fiscală obișnuită?
O declarație fiscală pro forma este un tip de declarație fiscală care este pregătită în avans, pe baza unor venituri și cheltuieli estimate. Acest tip de declarație este adesea utilizat de întreprinderi pentru a-și estima obligațiile fiscale pentru anul următor sau pentru a proiecta modul în care o anumită decizie de afaceri (cum ar fi achiziționarea de noi echipamente sau extinderea operațiunilor) va avea un impact asupra situației lor fiscale.
În timp ce o declarație fiscală pro forma nu este un document juridic, aceasta poate fi un instrument valoros pentru ca întreprinderile să ia decizii financiare în cunoștință de cauză. Estimându-și dinainte obligațiile fiscale, întreprinderile pot planifica în mod corespunzător și pot evita orice surpriză în perioada fiscală.
Persoanele fizice pot beneficia, de asemenea, de declarațiile fiscale pro forma. De exemplu, dacă un contribuabil se gândește să accepte un nou loc de muncă sau să înceapă o afacere, acesta poate folosi o declarație fiscală pro forma pentru a estima modul în care aceste schimbări vor afecta situația sa fiscală. Acest lucru îi poate ajuta să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la oportunitatea de a urmări sau nu aceste oportunități.
Este important de reținut că o declarație fiscală pro forma nu este un substitut pentru o declarație fiscală obișnuită. Deși o declarație pro forma poate oferi informații valoroase și poate ajuta la planificarea financiară, aceasta nu este un document obligatoriu din punct de vedere juridic și nu poate fi utilizată pentru a depune declarații fiscale la IRS. Trebuie depusă în continuare o declarație fiscală obișnuită, iar orice discrepanțe între declarația pro forma și declarația fiscală reală vor trebui să fie reconciliate.
În concluzie, o declarație fiscală pro forma este un instrument valoros pentru ca întreprinderile și persoanele fizice să își estimeze dinainte obligațiile fiscale și să ia decizii financiare în cunoștință de cauză. Deși nu este un document legal și nu poate fi folosit pentru a depune declarații fiscale, poate oferi informații valoroase și poate ajuta la planificarea financiară. Pe măsură ce se apropie sezonul fiscal, luați în considerare posibilitatea de a vă consulta cu un profesionist în domeniul fiscal pentru a determina dacă o declarație fiscală pro forma ar fi benefică pentru situația dumneavoastră.
O pro forma este o declarație financiară care proiectează performanța financiară viitoare pe baza unor ipoteze privind evenimente și condiții viitoare. Este utilizat de obicei pentru a evalua fezabilitatea unui plan de afaceri sau a unei oportunități de investiție și poate fi folosit, de asemenea, pentru a comunica proiecțiile financiare investitorilor, creditorilor sau altor părți interesate.
Pentru a realiza o pro forma, va trebui să urmați acești pași:
1. Determinați perioada de timp pentru pro forma. Aceasta poate fi un singur an, mai mulți ani sau întreaga durată de viață a afacerii.
2. Identificați fluxurile de venituri pentru afacere. Acestea pot include vânzări de produse sau servicii, taxe de licență sau alte surse de venit.
3. Estimați veniturile pentru fiecare flux de venituri, pe baza datelor istorice, a studiilor de piață sau a altor surse de informații.
4. Identificați costurile asociate cu fiecare flux de venituri. Acestea pot include costul bunurilor vândute, cheltuieli de marketing, salarii și indemnizații, chirii sau plăți de leasing și alte cheltuieli.
5. Estimați costurile pentru fiecare flux de venituri, pe baza datelor istorice, a studiilor de piață sau a altor surse de informații.
6. Prevedeți veniturile și costurile pentru fiecare an al perioadei pro forma, ținând seama de orice schimbări anticipate în condițiile de piață, de concurență sau de alți factori care pot avea un impact asupra întreprinderii.
7. Calculați venitul net pentru fiecare an, care reprezintă veniturile minus costurile.
8. Calculați alți indicatori financiari, cum ar fi marja profitului brut, marja profitului din exploatare și rentabilitatea investițiilor, pentru a evalua sănătatea financiară generală a întreprinderii.
9. Pregătiți un rezumat al pro forma, inclusiv principalele ipoteze, proiecțiile veniturilor, estimările de costuri și indicatorii financiari.
În general, realizarea unui pro forma necesită o analiză atentă a datelor istorice, a condițiilor de piață și a altor factori care pot avea un impact asupra performanței financiare a afacerii. Este important să se asigure că ipotezele și proiecțiile sunt realiste și se bazează pe o analiză financiară solidă, pentru a oferi o bază fiabilă pentru luarea deciziilor.
O situație de profit și pierdere pro forma este o situație financiară care este întocmită pentru a proiecta performanța financiară preconizată a unei întreprinderi în viitor. De obicei, este utilizată în scopuri de previziune și se bazează pe ipoteze privind veniturile, cheltuielile și alți parametri financiari viitori.
O declarație de venituri pro forma include, de obicei, următoarele componente:
1. Venituri: Această secțiune include toate sursele de venit pe care întreprinderea se așteaptă să le genereze în viitor. Aceasta poate include venituri din vânzări, venituri din servicii sau alte tipuri de venituri.
2. Costul bunurilor vândute: Această secțiune include toate costurile asociate producerii sau achiziționării bunurilor sau serviciilor pe care întreprinderea le vinde. Aceasta poate include costuri directe, cum ar fi materialele și forța de muncă, precum și costuri indirecte, cum ar fi cheltuielile generale.
3. Profitul brut: Aceasta este diferența dintre venituri și costul bunurilor vândute și reprezintă suma de bani pe care afacerea o mai are la dispoziție pentru a-și acoperi celelalte cheltuieli.
4. Cheltuieli de exploatare: Această secțiune include toate celelalte cheltuieli pe care întreprinderea le suportă în procesul de desfășurare a operațiunilor sale. Acestea pot include salarii, chirie, utilități, cheltuieli de marketing și alte costuri.
5. Venituri din exploatare: Aceasta este diferența dintre profitul brut și cheltuielile de exploatare și reprezintă profitul pe care afacerea îl generează din operațiunile sale.
6. Alte venituri și cheltuieli: Această secțiune include orice venituri sau cheltuieli suplimentare care nu sunt direct legate de operațiunile întreprinderii. Aceasta poate include venituri sau cheltuieli din dobânzi, câștiguri sau pierderi din vânzarea de active și alte elemente.
7. Venit net: Acesta este ultimul rând din contul de profit și pierdere pro forma și reprezintă profitul sau pierderea pe care întreprinderea se așteaptă să o genereze în viitor.
În general, un cont de profit și pierdere pro forma este un instrument important pe care întreprinderile îl folosesc pentru a-și prognoza performanța financiară și pentru a lua decizii strategice cu privire la operațiunile lor. Prin proiectarea veniturilor și cheltuielilor viitoare, întreprinderile își pot înțelege mai bine poziția financiară și pot planifica în consecință.