Când vine vorba de conducerea unei afaceri de succes, contabilitatea este o componentă crucială. Un aspect al contabilității care este deosebit de important este gestionarea filialelor. Filialele sunt companii care sunt deținute parțial sau în totalitate de o altă companie. Pentru a gestiona în mod corespunzător filialele, este esențial să se respecte anumite reguli contabile.
Una dintre cele mai importante reguli care trebuie respectate atunci când se contabilizează filialele este consolidarea situațiilor financiare. Aceasta înseamnă că situațiile financiare ale societății-mamă și ale filialelor sale sunt combinate într-un singur set de situații financiare. Acest lucru este important deoarece permite o înțelegere mai clară a sănătății financiare globale a societății în ansamblu.
O altă regulă contabilă esențială pentru filiale este tratamentul tranzacțiilor intercompanii. Tranzacțiile intercompanii sunt tranzacții care au loc între societatea-mamă și filialele sale. Este important ca aceste tranzacții să fie înregistrate și eliminate în mod corespunzător în procesul de consolidare. Acest lucru asigură faptul că situațiile financiare reflectă cu exactitate poziția financiară a societății, fără duplicări sau omisiuni.
În plus față de consolidare și de tranzacțiile intercompanii, există și alte reguli contabile care trebuie respectate atunci când se gestionează filialele. De exemplu, este posibil ca filialele să aibă politici contabile diferite sau să utilizeze un software contabil diferit de cel al societății-mamă. Este important să vă asigurați că politicile contabile și software-ul utilizat de filială sunt compatibile cu cele utilizate de societatea-mamă. Acest lucru contribuie la asigurarea consecvenței și acurateței raportărilor financiare.
În cele din urmă, este important să se asigure că filiala respectă toate standardele și reglementările contabile relevante. Aceasta include asigurarea faptului că situațiile financiare sunt întocmite în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) sau cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), dacă este cazul. Nerespectarea acestor standarde poate duce la sancțiuni, amenzi și la afectarea reputației companiei.
În concluzie, contabilitatea filialelor este o parte esențială a gestionării unei afaceri de succes. Prin respectarea regulilor contabile adecvate, inclusiv consolidarea situațiilor financiare, tratarea tranzacțiilor intercompanii, asigurarea compatibilității politicilor contabile și a software-ului, precum și respectarea standardelor și reglementărilor contabile, companiile pot asigura acuratețea și transparența raportărilor lor financiare.
Filialele sunt raportate în bilanțul unei societăți-mamă ca active imobilizate. Secțiunea de active imobilizate din bilanț va include investiția în filiale la cost, care reprezintă suma pe care societatea-mamă a plătit-o pentru a achiziționa filiala.
În cazul în care societatea-mamă deține mai puțin de 100% din filială, participația minoritară în filială va fi, de asemenea, raportată în bilanț. Aceasta reprezintă partea din filială care este deținută de alți investitori sau acționari din afara societății-mamă.
Bilanțul poate include, de asemenea, informații suplimentare referitoare la filiale, cum ar fi natura operațiunilor comerciale, procentul de participare deținut de societatea-mamă și orice tranzacții sau evenimente semnificative care au avut loc între societatea-mamă și filială.
Este important ca societățile comerciale să își raporteze cu exactitate filialele în bilanț, deoarece aceste informații sunt utilizate de investitori, creditori și alte părți interesate pentru a evalua sănătatea și performanța financiară generală a societății.
O filială deținută integral este o societate care este deținută în totalitate de o altă societate, cunoscută sub numele de societate-mamă. Pentru a contabiliza o filială deținută integral, societatea-mamă trebuie să respecte regulile stabilite de principiile contabile general acceptate (GAAP) și de standardele internaționale de raportare financiară (IFRS).
Societatea-mamă trebuie mai întâi să consolideze situațiile financiare ale filialei cu propriile sale situații financiare. Aceasta înseamnă că activele, pasivele, veniturile și cheltuielile filialei trebuie să fie combinate cu cele ale societății-mamă. Situațiile financiare consolidate vor oferi o imagine completă a performanței financiare globale a societății-mamă și a filialei sale.
Pentru a consolida situațiile financiare, societatea-mamă trebuie mai întâi să întocmească situațiile financiare ale filialei. Situațiile financiare ale filialei trebuie să fie întocmite utilizând aceleași principii și politici contabile ca cele utilizate de societatea-mamă. Astfel se asigură că situațiile financiare sunt comparabile și pot fi consolidate cu ușurință.
Societatea-mamă trebuie apoi să elimine toate tranzacțiile intercompanii dintre societatea-mamă și filială. Aceasta include orice tranzacții între cele două societăți, cum ar fi vânzările sau achizițiile de bunuri sau servicii. Aceste tranzacții trebuie să fie eliminate pentru a evita dubla contabilizare a veniturilor sau cheltuielilor.
Societatea-mamă trebuie, de asemenea, să contabilizeze orice fond comercial sau imobilizări necorporale care au fost achiziționate ca parte a achiziției filialei. Fondul comercial reprezintă diferența dintre prețul plătit pentru filială și valoarea justă de piață a activelor și pasivelor acesteia. Activele necorporale sunt active care nu au o formă fizică, cum ar fi brevetele sau mărcile comerciale. Societatea-mamă trebuie să contabilizeze aceste active separat și să le includă în situațiile financiare consolidate.
Pe scurt, contabilizarea unei filiale deținute integral implică consolidarea situațiilor financiare ale filialei cu cele ale societății-mamă, eliminarea oricăror tranzacții intercompanii și contabilizarea oricărui fond comercial sau imobilizări necorporale dobândite ca parte a achiziției.