Alegerea metodei corecte de calculație a costurilor este esențială pentru ca întreprinderile să determine cu exactitate costul produselor sau serviciilor lor. Două metode populare de calculație a costurilor sunt calculația tradițională a costurilor și calculația costurilor pe activități (ABC). Calculul tradițional al costurilor este metoda cea mai utilizată, dar ABC câștigă popularitate datorită capacității sale de a oferi o analiză mai precisă a costurilor.
Calculul tradițional al costurilor este o metodă simplă și directă care alocă costurile generale pe baza unui singur factor de cost, cum ar fi orele de muncă directă sau orele de mașină. Această metodă pornește de la premisa că cheltuielile generale sunt suportate în mod egal pentru toate produsele sau serviciile, indiferent de complexitatea acestora sau de resursele pe care le consumă.
De exemplu, dacă o fabrică produce două produse, produsul A și produsul B, folosind calculul tradițional al costurilor, costurile de regie ar fi alocate pe baza numărului total de ore de muncă directă utilizate pentru ambele produse. Această metodă presupune că costul de producție al fiecărui produs este același, indiferent de numărul de resurse utilizate.
Calcularea costurilor pe activități, pe de altă parte, alocă costurile generale pe baza activităților care generează aceste costuri. Această metodă ține cont de complexitatea fiecărui produs sau serviciu și de resursele necesare pentru a-l produce. ABC împarte costurile de regie în grupuri de costuri mai mici și mai specifice, pe baza activităților care generează aceste costuri.
De exemplu, dacă o companie produce două produse, produsul A și produsul B, folosind ABC, costurile generale vor fi alocate pe baza activităților specifice necesare pentru a produce fiecare produs. Dacă produsul A necesită mai multe resurse decât produsul B, atunci costul de producție al produsului A ar fi mai mare în cadrul ABC decât în cadrul calculației tradiționale a costurilor.
Alegerea între calculația tradițională a costurilor și calculația costurilor pe activități depinde de nevoile întreprinderii. Calculul tradițional al costurilor este mai simplu și mai puțin costisitor de implementat, ceea ce îl face ideal pentru întreprinderile mici cu linii de produse simple. Cu toate acestea, este posibil ca această metodă să nu reflecte cu exactitate costul real al producerii unui produs sau serviciu.
Calcularea costurilor pe activități este mai precisă și oferă o analiză mai detaliată a costurilor, ceea ce o face ideală pentru întreprinderile cu linii de produse sau servicii complexe. Cu toate acestea, această metodă este mai complexă și mai costisitoare de implementat, ceea ce o face mai puțin ideală pentru întreprinderile mici cu resurse limitate.
În concluzie, alegerea metodei corecte de calculație a costurilor este crucială pentru ca întreprinderile să ia decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește stabilirea prețurilor, dezvoltarea produselor și profitabilitatea. Calculul tradițional al costurilor este o metodă mai simplă și mai puțin costisitoare, dar calculul costurilor pe activități oferă o analiză mai precisă a costurilor. Întreprinderile ar trebui să își evalueze nevoile și resursele pentru a determina ce metodă este cea mai potrivită pentru operațiunile lor.
Calcularea costurilor pe activități (Activity-based costing - ABC) este o metodă de calcul al costurilor care identifică și atribuie costuri unor activități și procese specifice pe baza consumului real de resurse al acestora. Este diferită de metodele tradiționale de calculație a costurilor care alocă costurile generale produselor sau serviciilor pe baza unei rate sau a unui procent prestabilit din costurile directe cu forța de muncă sau cu materialele.
ABC este mai precisă decât metodele tradiționale de calculație a costurilor, deoarece ia în considerare costurile reale suportate în fiecare activitate sau proces, în loc să atribuie un procent fix de costuri generale. Acest lucru ajută la furnizarea unui cost mai realist al fiecărui produs sau serviciu, ceea ce poate ajuta întreprinderile să ia decizii mai informate.
ABC ar trebui să fie utilizat atunci când o întreprindere are operațiuni complexe, produse sau servicii multiple și costuri generale semnificative. Este deosebit de util în industriile în care costurile generale constituie o parte semnificativă din costul total de producție, cum ar fi industria prelucrătoare, asistența medicală și industriile de servicii.
Cu toate acestea, implementarea ABC poate necesita mult timp și poate fi costisitoare și s-ar putea să nu fie potrivită pentru întreprinderile mai mici cu operațiuni simple și costuri generale reduse. În astfel de cazuri, metodele tradiționale de calcul al costurilor pot fi mai potrivite.
Pe scurt, calculația costurilor pe activități este o metodă de calculație a costurilor care atribuie costuri unor activități și procese specifice pe baza consumului real de resurse. Este mai precisă decât metodele tradiționale de calculație a costurilor, dar este posibil să nu fie potrivită pentru toate întreprinderile. ABC ar trebui să fie utilizat atunci când o întreprindere are operațiuni complexe, produse sau servicii multiple și costuri generale semnificative.
Metoda tradițională de calculație a costurilor este o metodă de contabilizare a costurilor care alocă costurile generale de producție pe produse pe baza unei singure rate de cheltuieli generale prestabilite. Această rată se calculează prin împărțirea costurilor generale de fabricație totale estimate la o bază de alocare estimată, cum ar fi orele de muncă directă sau orele de mașină.
În cadrul calculației tradiționale a costurilor, toate costurile de producție sunt clasificate în trei categorii: materiale directe, manoperă directă și cheltuieli generale de producție. În timp ce costurile cu materialele directe și cu forța de muncă directă pot fi atribuite direct produsului, costurile generale de fabricație sunt costuri indirecte care nu pot fi atribuite unui anumit produs. Printre exemplele de costuri generale de producție se numără chiria, asigurarea, utilitățile și amortizarea.
Metoda tradițională de calculație a costurilor de producție pornește de la premisa că cheltuielile generale sunt suportate în mod egal pentru toate produsele, indiferent de consumul individual de resurse al acestora. Acest lucru poate duce la calcularea inexactă a costurilor, deoarece unele produse pot consuma mai multe resurse de costuri generale decât altele. De exemplu, un produs care necesită mai mult timp de lucru poate consuma mai multă energie electrică și costuri de întreținere decât un produs care necesită mai puțin timp de lucru.
În ciuda limitărilor sale, calculația tradițională a costurilor este încă utilizată pe scară largă în multe industrii, deoarece este relativ ușor de implementat și oferă o modalitate simplă de alocare a costurilor de regie pentru produse. Cu toate acestea, întreprinderile care au nevoie de o calculație mai precisă a costurilor ar trebui să ia în considerare utilizarea unor metode alternative, cum ar fi calculația costurilor pe activități, care alocă costurile generale pe baza consumului real de resurse de către fiecare produs.