În lumea finanțelor corporative, numerarul este regele. Indiferent dacă o companie dorește să își extindă operațiunile, să urmărească noi proiecte de afaceri sau pur și simplu să își gestioneze operațiunile zilnice, existența unei surse fiabile de numerar este esențială pentru succes. Companiile au la dispoziție numeroase surse de numerar, fiecare cu propriile avantaje și dezavantaje. Mai jos vom explora principalele surse de numerar în finanțele corporative.
Finanțarea prin capitaluri proprii este una dintre cele mai comune surse de numerar pentru companii. Aceasta implică vânzarea de acțiuni de proprietate în cadrul companiei către investitori în schimbul unor sume de bani. Finanțarea prin capitaluri proprii poate fi o modalitate excelentă pentru o companie de a strânge rapid o sumă mare de capital și nu obligă compania să facă plăți regulate de dobânzi, așa cum se întâmplă cu finanțarea prin datorii. Cu toate acestea, finanțarea prin capitaluri proprii vine cu unele dezavantaje potențiale. Prin vânzarea de acțiuni de proprietate, compania diluează participația acționarilor existenți, iar noii investitori pot cere să aibă un cuvânt de spus în operațiunile companiei.
Finanțarea prin îndatorare presupune împrumutarea de bani de la creditori în schimbul unor plăți regulate de dobândă și capital. Aceasta poate fi o opțiune bună pentru companiile care au nevoie de o sursă sigură de numerar, dar care nu doresc să își dilueze participația în acționariat. Finanțarea prin îndatorare poate fi, de asemenea, mai puțin costisitoare decât finanțarea prin capitaluri proprii, deoarece plățile de dobândă sunt de obicei deductibile fiscal. Cu toate acestea, asumarea unei datorii prea mari poate fi riscantă, deoarece poate lăsa o companie vulnerabilă la incapacitate de plată în cazul în care nu își poate face plățile.
O altă modalitate prin care companiile pot strânge numerar este vânzarea de active. Aceasta poate include vânzarea de stocuri în exces, echipamente sau proprietăți. Vânzările de active pot fi o modalitate bună de a genera rapid numerar și nu necesită ca societatea să își asume datorii suplimentare sau să renunțe la acțiuni de proprietate. Cu toate acestea, este posibil ca vânzările de active să nu fie o sursă fiabilă de numerar pe termen lung, deoarece o companie poate rămâne în cele din urmă fără active pe care să le vândă.
În cele din urmă, principala sursă de numerar a unei societăți ar trebui să fie fluxurile de numerar din exploatare. Acesta este numerarul generat de operațiunile zilnice ale companiei, cum ar fi vânzările și încasările de la clienți. O companie cu fluxuri de numerar din exploatare puternice va fi capabilă să își finanțeze operațiunile fără a fi nevoită să se bazeze pe surse externe de numerar. Cu toate acestea, fluxurile de numerar din exploatare slabe pot face o companie vulnerabilă la dificultăți financiare.
În concluzie, companiile au la dispoziție o varietate de surse de numerar, fiecare cu propriile avantaje și dezavantaje. Finanțarea prin capitaluri proprii, finanțarea prin împrumuturi, vânzările de active și fluxurile de numerar din exploatare sunt toate surse importante de numerar în finanțele corporative. Prin înțelegerea acestor surse de numerar, companiile pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la modul în care își pot strânge și gestiona rezervele de numerar.
În finanțe, o sursă de numerar se referă la orice mijloc prin care o companie sau o persoană fizică poate genera fonduri suplimentare. Există mai multe surse de numerar în finanțe, inclusiv:
1. Activitățile de exploatare: Aceasta se referă la numerarul generat de operațiunile de zi cu zi ale unei afaceri. De exemplu, o companie poate genera numerar prin vânzarea de bunuri sau servicii, încasarea creanțelor sau plata conturilor de plătit.
2. Activități de investiții: Acestea se referă la numerarul generat prin investiții în active precum imobilizări corporale sau investiții financiare precum acțiuni sau obligațiuni. Veniturile generate de aceste investiții pot crește poziția de numerar a companiei.
3. Activități de finanțare: Aceasta se referă la numerarul generat prin împrumuturi sau creșterea capitalului. Aceasta poate include contractarea de împrumuturi, emiterea de obligațiuni sau vânzarea de acțiuni. Activitățile de finanțare pot fi o sursă de numerar pentru o companie, dar pot, de asemenea, să crească datoria și plățile de dobânzi.
4. Vânzarea de active: Aceasta se referă la numerarul generat prin vânzarea de active, cum ar fi proprietăți, vehicule sau echipamente. Aceasta poate fi o modalitate rapidă de a genera numerar, dar poate duce, de asemenea, la o pierdere în cazul în care activul este vândut la un preț mai mic decât costul său inițial.
Pe scurt, o sursă de numerar în finanțe poate proveni dintr-o varietate de activități, inclusiv activități de exploatare, activități de investiții, activități de finanțare și vânzarea de active. Înțelegerea acestor surse de numerar poate ajuta persoanele fizice și companiile să își gestioneze eficient finanțele.
Cele 4 tipuri de numerar sunt:
1. Numerar fizic: Aceasta se referă la banii fizici reali sub formă de monede și bancnote care sunt deținute de persoane fizice sau întreprinderi.
2. Depozite bancare: Se referă la banii care sunt deținuți într-un cont bancar. Aceștia sunt considerați numerar deoarece pot fi accesați și utilizați cu ușurință pentru tranzacții.
3. Cecuri: Se referă la un ordin scris de a transfera o anumită sumă de bani dintr-un cont bancar în altul. Acestea sunt considerate numerar deoarece pot fi depuse într-un cont bancar și utilizate pentru tranzacții.
4. Plăți electronice: Se referă la orice tip de plată efectuată pe cale electronică, cum ar fi prin intermediul cardurilor de credit, al cardurilor de debit sau al platformelor de plată online. Aceste tipuri de plăți sunt considerate ca fiind numerar deoarece pot fi utilizate pentru a efectua tranzacții și sunt ușor accesibile.
Finanțarea corporativă se referă la procesul de gestionare a resurselor financiare ale unei companii, inclusiv la modul de obținere a capitalului și de alocare a fondurilor pentru diverse activități de afaceri. Sursele de finanțare corporativă pot fi clasificate, în linii mari, în două tipuri: surse interne și surse externe.
Sursele interne de finanțare corporativă se referă la fondurile generate din interiorul companiei. Aceste fonduri provin, de obicei, din profiturile, rezervele și activele întreprinderii. Unele surse interne comune de finanțare includ:
1. Profiturile reținute: Acestea sunt profiturile obținute de companie care nu sunt distribuite acționarilor sub formă de dividende. Câștigurile nerepartizate pot fi utilizate în diverse scopuri, cum ar fi investirea în noi proiecte, achitarea datoriilor sau extinderea afacerii.
2. Vânzarea de active: Companiile își pot vinde activele neutilizate sau subutilizate, cum ar fi proprietăți sau echipamente, pentru a genera fonduri.
3. Deprecierea: Companiile pot utiliza deprecierea activelor lor ca sursă de finanțare. Deprecierea se referă la scăderea în timp a valorii activelor, iar companiile pot folosi această scădere pentru a-și reduce obligațiile fiscale și pentru a genera numerar.
Sursele externe de finanțare corporativă se referă la fondurile obținute din afara companiei. Aceste fonduri pot fi obținute din diverse surse, cum ar fi bănci, instituții financiare și investitori. Unele surse externe comune de finanțare includ:
1. Finanțarea prin îndatorare: Companiile pot obține fonduri prin împrumuturi de la bănci sau de la alte instituții financiare. Finanțarea prin îndatorare poate fi pe termen scurt sau lung, iar compania trebuie să ramburseze suma împrumutată împreună cu dobânda.
2. Finanțarea prin capitaluri proprii: Companiile pot obține fonduri prin vânzarea de acțiuni către investitori. Finanțarea prin acțiuni nu necesită rambursare, dar compania trebuie să împartă proprietatea și profiturile cu acționarii.
3. Capital de risc: Companiile pot obține fonduri de la capitaliștii de risc, care oferă capital în schimbul unei părți din proprietate și din profituri. Capitaliștii de risc investesc, de obicei, în întreprinderi nou-înființate sau în întreprinderi cu creștere rapidă.
Pe scurt, sursele de finanțare corporativă includ surse interne, cum ar fi profiturile nerepartizate și vânzarea de active, precum și surse externe, cum ar fi finanțarea prin împrumut, finanțarea prin capitaluri proprii și capitalul de risc. Companiile trebuie să analizeze cu atenție opțiunile lor de finanțare și să aleagă cea mai bună combinație de surse interne și externe pentru a-și atinge obiectivele financiare.