Cheltuielile generale de producție variabile reprezintă costul indirect al producției de bunuri care fluctuează în funcție de nivelul de producție. De exemplu, este posibil ca o unitate de producție să fie nevoită să achiziționeze mai multe materii prime sau să angajeze muncitori suplimentari pentru a ține pasul cu o creștere a cererii. Variația eficienței măsoară modul în care o companie își utilizează cheltuielile generale de producție variabile în raport cu producția sa reală.
Pentru a calcula variația eficienței, o întreprindere trebuie mai întâi să determine cât de mult ar fi trebuit să cheltuiască cu cheltuielile generale de producție variabile în funcție de producția sa reală. Aceasta este cunoscută sub numele de rata standard a cheltuielilor generale de producție variabile. Apoi, societatea compară această rată cu valoarea reală a cheltuielilor generale de producție variabile suportate în cursul perioadei.
În cazul în care valoarea reală a cheltuielilor generale de producție variabile este mai mare decât rata standard, acest lucru indică faptul că societatea nu a fost atât de eficientă pe cât ar fi putut fi în utilizarea resurselor sale. Dimpotrivă, dacă valoarea reală a cheltuielilor generale de producție variabile este mai mică decât rata standard, aceasta indică faptul că societatea a fost mai eficientă decât se aștepta.
Variația eficienței este importantă deoarece poate ajuta o companie să identifice domeniile în care își poate îmbunătăți operațiunile. De exemplu, dacă variația este în mod constant negativă, este posibil ca societatea să trebuiască să își evalueze procesele de producție pentru a găsi modalități de reducere a risipei sau de îmbunătățire a eficienței. Pe de altă parte, în cazul în care variația este în mod constant pozitivă, compania poate fi în măsură să identifice cele mai bune practici care pot fi reproduse în cadrul operațiunilor sale.
În plus față de variația eficienței, companiile pot calcula și alte variații legate de cheltuielile generale de producție variabile, cum ar fi variația cheltuielilor și variația bugetului flexibil. Aceste variații pot oferi informații suplimentare cu privire la modul în care o societate își gestionează cheltuielile generale de producție variabile și o pot ajuta să ia decizii mai informate cu privire la operațiunile sale.
În concluzie, variația eficienței este un indicator cheie pentru măsurarea modului în care o întreprindere își utilizează cheltuielile generale de producție variabile în raport cu producția sa reală. Prin calcularea periodică a acestei variații, întreprinderile pot identifica domeniile de îmbunătățire și pot lua decizii mai informate cu privire la operațiunile lor.
Formula variației de variație a eficienței cheltuielilor generale de producție variabile este un calcul utilizat în contabilitatea managerială pentru a măsura diferența dintre orele efective lucrate de angajați pentru fabricarea unui produs și orele standard permise pentru acel produs. Această variație este utilizată pentru a analiza eficiența procesului de producție și pentru a identifica domeniile în care se pot face îmbunătățiri.
Formula pentru variația de eficiență a cheltuielilor generale variabile este următoarea:
Variația eficienței costurilor de regie variabile = (ore standard permise - ore efectiv lucrate) x rata costurilor de regie variabile
Unde:
- Orele standard permise reprezintă cantitatea de timp care ar fi trebuit să fie necesară pentru a produce producția reală pe baza ratei standard prestabilite.
- Numărul real de ore lucrate este numărul real de ore lucrate pentru a produce rezultatul.
- Rata variabilă a cheltuielilor generale este rata orară prestabilită care include toate costurile generale variabile.
Dacă orele efective lucrate sunt mai puține decât orele standard permise, variația eficienței cheltuielilor generale variabile va fi favorabilă, ceea ce indică faptul că procesul de producție a fost mai eficient decât se aștepta. Pe de altă parte, dacă orele efectiv lucrate sunt mai multe decât orele standard permise, variația va fi nefavorabilă, indicând că procesul de producție a fost mai puțin eficient decât se aștepta.
În general, formula de variație a variației eficienței cheltuielilor generale variabile este un instrument important pentru ca întreprinderile să monitorizeze și să își îmbunătățească procesele de producție și să se asigure că acestea funcționează eficient și eficace.
Variația cheltuielilor generale se referă la diferența dintre cheltuielile generale reale suportate de o întreprindere și cheltuielile generale prevăzute sau bugetate. Este o măsură a eficienței gestionării costurilor de regie ale unei companii. Costurile generale sunt cheltuieli indirecte care nu sunt direct legate de producția de bunuri sau servicii, cum ar fi chiria, utilitățile, salariile personalului de conducere și alte cheltuieli administrative.
Pentru a calcula variația cheltuielilor generale, o companie trebuie mai întâi să stabilească un buget pentru cheltuielile generale. Acest buget ar trebui să includă toate cheltuielile indirecte care se preconizează că vor fi suportate pe parcursul unei anumite perioade. Odată stabilit bugetul, societatea poate urmări costurile indirecte reale pe măsură ce sunt suportate și le poate compara cu costurile prevăzute în buget.
În cazul în care costurile indirecte reale sunt mai mici decât cele prevăzute în buget, societatea a obținut o variație favorabilă. Acest lucru înseamnă că societatea și-a gestionat eficient costurile de regie și a economisit bani. Pe de altă parte, în cazul în care cheltuielile generale efective sunt mai mari decât costurile prevăzute în buget, societatea înregistrează o variație nefavorabilă. Aceasta înseamnă că societatea a cheltuit prea mult pentru cheltuielile generale și trebuie să ia măsuri corective.
Înțelegerea variației cheltuielilor generale este importantă pentru întreprinderi, deoarece le ajută să identifice domeniile în care pot reduce costurile și îmbunătăți eficiența. Analizând variația costurilor de regie, întreprinderile pot determina care costuri de regie sunt sub control și care dintre ele necesită o atenție suplimentară. Aceste informații pot fi utilizate pentru a lua decizii mai bune de bugetare și pentru a îmbunătăți profitabilitatea generală.