Bonusurile de semnare a contractelor sunt un instrument frecvent utilizat de companii pentru a atrage și a păstra talentele de top. Aceste bonusuri pot lua mai multe forme, inclusiv bonusuri de semnare, bonusuri de ședere și bonusuri de finalizare. În timp ce aceste stimulente pot fi eficiente în atingerea scopului propus, ele vin, de asemenea, cu costuri ascunse care trebuie contabilizate în raportările financiare.
Una dintre principalele provocări în contabilizarea bonusurilor de semnare a contractelor este determinarea momentului adecvat de recunoaștere. În general, principiul corespondenței cere ca cheltuielile să fie recunoscute în aceeași perioadă cu veniturile pe care contribuie la generarea lor. În cazul bonusurilor la semnarea contractului, cheltuiala reprezintă costul stimulentului, în timp ce venitul reprezintă valoarea generată de activitatea angajatului pe durata contractului. Determinarea acestei valori poate fi dificilă, deoarece necesită formularea unor ipoteze cu privire la productivitatea angajatului și la durata contractului său de muncă.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare atunci când se contabilizează primele de semnare a contractului este potențialul de recuperare. O clawback este o prevedere din contract care permite companiei să recupereze o parte sau întreaga primă în cazul în care nu sunt îndeplinite anumite condiții. De exemplu, un bonus de ședere poate fi condiționat de rămânerea angajatului în cadrul companiei pentru o anumită perioadă de timp. Dacă angajatul pleacă înainte de expirarea acestei perioade, compania poate avea dreptul să recupereze o parte sau întreaga primă. Contabilizarea clawback-urilor necesită o analiză atentă a probabilității de îndeplinire a condițiilor și a sumei care ar putea fi recuperată.
În cele din urmă, este important să se ia în considerare implicațiile fiscale ale bonusurilor de semnare a contractului. În unele cazuri, bonusul poate fi impozitat ca venit pentru angajat, ceea ce poate afecta salariul net al acestuia și poate impune companiei să facă contribuții suplimentare la impozitul pe salarii. În plus, compania poate fi obligată să plătească impozite suplimentare pe bonusul în sine, ceea ce poate crește și mai mult costul stimulentului.
În concluzie, în timp ce bonusurile la semnarea contractului pot fi un instrument valoros în atragerea și păstrarea talentelor de top, ele vin, de asemenea, cu costuri ascunse care trebuie luate în considerare în raportarea financiară. Atunci când se contabilizează aceste stimulente, este important să se ia în considerare cu atenție momentul recunoașterii, potențialul de recuperare și implicațiile fiscale atât pentru angajat, cât și pentru companie. Luând în considerare acești factori, companiile se pot asigura că raportarea lor financiară reflectă cu exactitate costul real al strategiilor lor de angajare și de păstrare a angajaților.
Un bonus este înregistrat, de obicei, ca o cheltuială în contabilitate. Acesta este considerat o cheltuială variabilă, deoarece nu este o parte regulată a pachetului de compensații al unui angajat. Pentru a înregistra un bonus, urmați acești pași:
1. Determinați valoarea bonusului care trebuie înregistrată.
2. Creați o intrare în jurnal cu un debit în contul de cheltuieli cu bonusul și un credit în contul de numerar (dacă bonusul este plătit în numerar) sau un credit în contul de datorii (dacă bonusul este plătit la o dată ulterioară).
3. Înregistrați înregistrarea în jurnal în registrul general și asigurați-vă că contul de cheltuieli cu bonusul este clasificat în mod corespunzător în planul de conturi.
Este important de reținut că bonusurile pot fi, de asemenea, supuse impozitelor pe salarii, astfel încât este important să vă consultați cu un profesionist în domeniul fiscal sau cu un contabil pentru a vă asigura că toate impozitele necesare sunt calculate și plătite în mod corespunzător. În plus, în cazul în care bonusul este plătit sub altă formă decât în numerar, cum ar fi opțiuni pe acțiuni sau carduri cadou, tratamentul contabil poate fi diferit și este important să vă consultați cu un contabil pentru a vă asigura că bonusul este înregistrat în mod corespunzător.
Da, primele de semnare contează ca venit. Un bonus de semnare este o plată unică pe care un angajator o acordă unui angajat ca stimulent pentru a accepta o ofertă de muncă. Deoarece este o plată pentru muncă, este considerat venit impozabil și trebuie raportat în declarația de impozit a angajatului. Angajatorul va raporta, de asemenea, bonusul pe formularul W-2 al angajatului la sfârșitul anului. Este important ca atât angajatorul, cât și angajatul să înțeleagă implicațiile fiscale ale bonusurilor de semnare și să se asigure că acestea sunt raportate în mod corespunzător pentru a evita orice potențiale probleme cu IRS.
Înregistrarea în jurnal pentru un bonus depinde de tipul de bonus care se plătește. În general, un bonus este o plată unică făcută unui angajat sau unei organizații ca o recompensă pentru o bună performanță sau ca un stimulent pentru atingerea unor obiective sau ținte specifice. Există două tipuri de bonusuri: discreționare și nediscreționare.
Pentru un bonus discreționar, care este la latitudinea angajatorului, înregistrarea în jurnal ar fi:
Debit: Cont de cheltuieli pentru bonusuri
Credit: Numerar sau cont bancar
Pentru un bonus nediscreționar, care este impus prin lege sau contract, înregistrarea în jurnal ar fi:
Pentru un bonus nediscreționar, care este impus prin lege sau contract, înregistrarea în jurnal ar fi
Debit: Cont de cheltuieli cu bonusul
Credit: Cont de pasiv (cum ar fi bonusul de plătit sau bonusul acumulat)
În ambele cazuri, cheltuiala cu bonusul este înregistrată ca o cheltuială de exploatare în contul de profit și pierdere, în timp ce contul de numerar sau de pasiv este înregistrat în bilanț. Este important de reținut că înregistrarea în jurnal a unui bonus poate varia în funcție de metoda contabilă utilizată de organizație. Se recomandă consultarea unui contabil profesionist sau a unui contabil pentru a asigura înregistrarea exactă a plăților de bonusuri.
Bonusurile de semnare pot fi contabilizate ca parte a unui contract în funcție de termenii acordului dintre părți. În cele mai multe cazuri, bonusurile de semnare sunt considerate o plată unică care se acordă unui angajat ca stimulent pentru a se alătura companiei, astfel încât nu sunt considerate parte din salariul sau compensația obișnuită a angajatului.
Cu toate acestea, în cazul în care prima de semnare este specificată în mod expres în contractul de muncă, atunci aceasta va fi considerată parte a contractului. Contractul ar trebui să precizeze în mod clar valoarea bonusului de semnare, condițiile de primire a acestuia și orice condiții de rambursare în cazul în care angajatul părăsește compania înainte de o anumită perioadă de timp.
Din punct de vedere contabil, primele de semnare sunt înregistrate, de obicei, ca o cheltuială în perioada în care sunt plătite. În cazul în care bonusul de semnare este considerat ca făcând parte din remunerația angajatului, atunci acesta va fi supus impozitelor pe salarii și altor rețineri aplicabile. Companiile ar trebui să se consulte cu consilierii lor contabili și juridici pentru a se asigura că contabilizează în mod corespunzător primele de semnare și că respectă toate legile și reglementările aplicabile.