Recunoașterea veniturilor este un aspect crucial al contabilității și este necesar ca întreprinderile să urmeze un set de standarde atunci când recunosc veniturile. Două dintre cele mai utilizate standarde contabile sunt Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și Principiile Contabile General Acceptate (GAAP). Ambele au propriile orientări unice atunci când vine vorba de recunoașterea veniturilor, ceea ce poate duce la discrepanțe în raportarea financiară. În cele ce urmează, vom discuta diferențele dintre recunoașterea veniturilor conform IFRS și GAAP.
IFRS recunoaște veniturile prin utilizarea unui singur set de principii, în timp ce GAAP are mai multe standarde de recunoaștere a veniturilor în funcție de tipul de tranzacție. Conform IFRS, veniturile sunt recunoscute atunci când sunt îndeplinite obligațiile de performanță dintr-un contract, iar valoarea veniturilor recunoscute se bazează pe valoarea justă a contraprestației primite sau de primit. Pe de altă parte, GAAP au criterii specifice de recunoaștere a veniturilor în funcție de tipul de tranzacție, cum ar fi metoda procentului de realizare pentru contractele pe termen lung sau metoda vânzărilor în rate pentru vânzările cu termene de plată extinse.
În plus, IFRS necesită utilizarea raționamentului și a estimărilor pentru recunoașterea veniturilor, în timp ce GAAP oferă orientări mai specifice. De exemplu, IFRS permite utilizarea de estimări pentru a determina valoarea veniturilor recunoscute, cum ar fi atunci când se determină gradul de exigibilitate preconizat al unei creanțe. Pe de altă parte, GAAP au criterii specifice de recunoaștere a veniturilor, cum ar fi cele două criterii de recunoaștere a veniturilor în conformitate cu metoda contractului încheiat: contractul trebuie să fie complet, iar exigibilitatea creanței trebuie să fie asigurată în mod rezonabil.
O altă diferență între IFRS și GAAP este tratamentul veniturilor legate de acordurile cu elemente multiple. În conformitate cu IFRS, veniturile sunt recunoscute separat pentru fiecare element al unui acord cu elemente multiple, în timp ce GAAP necesită utilizarea unor metode specifice de alocare pentru a determina valoarea veniturilor care trebuie recunoscute pentru fiecare element.
În cele din urmă, IFRS și GAAP diferă, de asemenea, în ceea ce privește cerințele de prezentare a informațiilor legate de recunoașterea veniturilor. Conform IFRS, entitățile sunt obligate să prezinte natura, valoarea, momentul și incertitudinea veniturilor și a fluxurilor de numerar care decurg din contractele cu clienții. Pe de altă parte, GAAP au cerințe mai specifice de prezentare a informațiilor în funcție de tipul de tranzacție, cum ar fi prezentarea veniturilor brute, a costului bunurilor vândute și a profitului brut pentru contractele pe termen lung în conformitate cu metoda procentului de finalizare.
În concluzie, deși atât IFRS, cât și GAAP oferă îndrumări pentru recunoașterea veniturilor, acestea diferă în ceea ce privește abordarea și cerințele specifice. Este important ca întreprinderile să înțeleagă aceste diferențe și să urmeze standardul adecvat pentru a asigura o raportare financiară corectă.
Conform IFRS (Standardele Internaționale de Raportare Financiară), veniturile sunt recunoscute atunci când este probabil ca beneficiile economice să revină entității și când valoarea veniturilor poate fi evaluată în mod fiabil. Aceasta înseamnă că veniturile trebuie recunoscute atunci când există o certitudine rezonabilă că societatea va primi plata pentru bunurile sau serviciile furnizate.
IFRS prevede un proces de recunoaștere a veniturilor în cinci etape:
1. Identificați contractul (contractele) cu clientul: Acest lucru implică identificarea termenilor contractului, inclusiv a bunurilor sau serviciilor care urmează să fie furnizate, a termenilor de plată și a oricăror garanții.
2. Identificarea obligațiilor de execuție din contract: Aceasta implică identificarea bunurilor sau serviciilor specifice pe care societatea a promis să le furnizeze clientului.
3. Determinarea prețului tranzacției: Aceasta implică determinarea valorii contraprestației (adică a plății) pe care societatea se așteaptă să o primească pentru furnizarea bunurilor sau serviciilor.
4. Alocarea prețului tranzacției pentru obligațiile de execuție din contract: Aceasta presupune alocarea prețului tranzacției pentru fiecare obligație de execuție pe baza prețurilor de vânzare individuale relative ale acestora.
5. Recunoașteți veniturile atunci când (sau pe măsură ce) societatea îndeplinește o obligație de performanță: Aceasta implică recunoașterea veniturilor atunci când societatea și-a îndeplinit obligațiile de performanță în cadrul contractului, ceea ce poate fi la un moment dat sau pe parcursul unei perioade de timp.
În general, principiul-cheie al recunoașterii veniturilor în conformitate cu IFRS este că veniturile ar trebui să fie recunoscute atunci când compania a transferat controlul asupra bunurilor sau serviciilor către client și există o certitudine rezonabilă că societatea va primi plata. Acest lucru asigură faptul că situațiile financiare reflectă cu exactitate performanța și poziția financiară a societății.
Conform principiilor contabile general acceptate (GAAP), veniturile sunt recunoscute atunci când sunt obținute și realizate sau realizabile. Acest lucru înseamnă că veniturile pot fi recunoscute atunci când un produs sau un serviciu a fost livrat sau prestat, iar plata se așteaptă să fie primită.
Există cinci etape de recunoaștere a veniturilor în conformitate cu GAAP:
1. Identificarea contractului cu clientul - Aceasta implică determinarea termenilor acordului dintre întreprindere și clientul său.
2. Identificarea obligațiilor de performanță - Aceasta implică identificarea bunurilor sau serviciilor specifice pe care întreprinderea a promis că le va furniza clientului.
3. Determinarea prețului tranzacției - Aceasta implică determinarea valorii contraprestației pe care întreprinderea se așteaptă să o primească de la client în schimbul bunurilor sau serviciilor promise.
4. Alocarea prețului tranzacției - Aceasta presupune alocarea prețului tranzacției pentru obligațiile de performanță identificate în etapa 2.
5. Recunoașterea veniturilor - Veniturile sunt recunoscute atunci când întreprinderea îndeplinește o obligație de performanță prin transferul controlului asupra unui bun sau serviciu către client.
Este important ca întreprinderile să urmeze acești pași pentru a se asigura că veniturile sunt recunoscute cu exactitate și în conformitate cu GAAP. Aceste informații sunt esențiale pentru situațiile financiare, care sunt utilizate de investitori, creditori și alte părți interesate pentru a lua decizii cu privire la întreprindere.