Când vine vorba de a lucra pentru sine, există două căi principale de urmat: angajarea pe cont propriu sau a deveni un contractant independent. În timp ce ambele opțiuni oferă libertatea și flexibilitatea de a fi propriul șef, există câteva diferențe cheie care trebuie luate în considerare înainte de a alege care dintre ele este cea mai potrivită pentru dumneavoastră.
Munca pe cont propriu înseamnă să începi și să îți conduci propria afacere. Aveți control complet asupra tuturor aspectelor, de la stabilirea propriilor prețuri și ore până la gestionarea propriilor finanțe și impozite. Aceasta poate fi o sarcină descurajantă pentru unii, dar pentru cei cu spirit antreprenorial, munca pe cont propriu poate fi un vis devenit realitate. Ajungi să faci ceea ce îți place, în condițiile tale, și să culegi roadele muncii tale asidue. Cu toate acestea, munca pe cont propriu vine, de asemenea, cu o mulțime de responsabilități și riscuri. Sunteți răspunzător personal pentru orice datorii sau probleme juridice care apar și nu există o plasă de siguranță pe care să vă puteți baza în cazul în care lucrurile nu merg conform planului.
Pe de altă parte, a deveni antreprenor independent înseamnă să lucrezi pentru tine însuți, dar nu neapărat să-ți începi propria afacere. Sunteți angajat de alte întreprinderi sau persoane fizice pentru a furniza un anumit serviciu, cum ar fi design grafic sau consultanță. Acest lucru vă permite să aveți mai mult control asupra muncii și programului dumneavoastră, având în același timp siguranța unui venit stabil. Cu toate acestea, în calitate de antreprenor independent, nu sunteți un angajat și nu beneficiați de beneficii sau de protecție în temeiul legislației muncii. Sunteți responsabil pentru propriile impozite și asigurări de răspundere civilă și este posibil să nu aveți la fel de mult control asupra proiectelor la care lucrați ca în cazul în care ați fi angajat pe cont propriu.
Deci, care este cea mai potrivită pentru dumneavoastră? Depinde de obiectivele, abilitățile și preferințele dumneavoastră individuale. Dacă aveți o viziune clară pentru afacerea dvs. și sunteți dispus să vă asumați riscurile și responsabilitățile care vin odată cu munca pe cont propriu, aceasta poate fi o cale extrem de plină de satisfacții. Cu toate acestea, dacă preferați să vă concentrați pe furnizarea unui serviciu specific fără presiunea suplimentară a conducerii unei afaceri, a deveni antreprenor independent poate fi o soluție mai potrivită. În cele din urmă, decizia vă aparține și este important să cântăriți argumentele pro și contra ale fiecărei opțiuni înainte de a face o alegere.
Munca pe cont propriu se referă la o situație în care o persoană operează o afacere sau efectuează lucrări și servicii pentru clienți sau clienți pe cont propriu, fără a fi angajat de o companie sau organizație. Persoanele care desfășoară activități independente sunt responsabile pentru gestionarea propriilor operațiuni de afaceri, a finanțelor și a impozitelor.
Există mai mulți factori care determină dacă o persoană poate fi clasificată ca lucrător pe cont propriu. Acești factori includ:
1. Controlul asupra muncii: Persoanele care desfășoară activități independente au control deplin asupra muncii lor, inclusiv asupra orelor de lucru, a instrumentelor și echipamentelor pe care le utilizează și a metodelor pe care le folosesc pentru a-și finaliza munca.
2. Proprietatea afacerii: Persoanele care desfășoară activități independente dețin propria afacere și sunt responsabile de toate aspectele legate de funcționarea acesteia, inclusiv de marketing, achiziția de clienți și gestionarea financiară.
3. Risc și recompensă: Persoanele care desfășoară activități independente își asumă toate riscurile asociate conducerii afacerii lor, dar și toate recompensele rezultate din munca și succesul lor.
4. Flexibilitate: Persoanele care desfășoară activități independente au posibilitatea de a lucra în condițiile proprii și de a prelua cât de multă sau cât de puțină muncă, după cum doresc.
Pe scurt, munca pe cont propriu este o situație în care o persoană operează o afacere sau oferă servicii clienților sau clienților pe cont propriu, fără a fi angajată de o companie sau organizație. Se caracterizează prin control deplin asupra muncii, proprietate asupra afacerii, risc și recompensă și flexibilitate.
Atunci când se stabilește dacă cineva este un antreprenor independent, există patru factori principali care trebuie luați în considerare. Acești factori sunt:
1. Controlul comportamental: Acest factor analizează măsura în care compania controlează modul în care lucrătorul își desfășoară activitatea. Compania dictează detaliile legate de modul în care se face munca sau lucrătorul are libertatea de a decide cum să îndeplinească sarcina?
2. Controlul financiar: Acest factor analizează măsura în care lucrătorul este dependent din punct de vedere economic de companie. Lucrătorul are o investiție semnificativă în propriile unelte și echipamente, sau compania furnizează totul? Este plătit un onorariu fix sau i se rambursează cheltuielile efectuate în timpul lucrului?
3. Relația: Acest factor analizează tipul de relație dintre companie și lucrător. Lucrătorul este angajat pentru un proiect specific sau este angajat în mod continuu? Compania oferă beneficii, cum ar fi asigurări de sănătate, planuri de pensionare sau concedii?
4. Tipul de muncă: Acest factor analizează natura muncii efectuate. Este munca foarte specializată sau este ceva ce ar putea face oricine? Are lucrătorul un set unic de competențe care îl diferențiază de alți lucrători din același domeniu?
Luați împreună, acești factori ajută la determinarea dacă un lucrător este un contractant independent sau un angajat. În cazul în care se stabilește că lucrătorul este un angajat, compania este responsabilă de plata impozitelor pe salarii și de furnizarea de beneficii, cum ar fi asigurarea de sănătate și planurile de pensionare. Dacă se stabilește că lucrătorul este un contractant independent, compania nu este responsabilă pentru aceste costuri.
Da, contractanții independenți sunt impozitați diferit față de angajații obișnuiți. Acest lucru se datorează faptului că antreprenorii independenți sunt considerați lucrători independenți și, ca atare, sunt responsabili pentru plata propriilor impozite. Spre deosebire de angajații obișnuiți, angajatorilor independenți nu le sunt reținute impozite din salariu de către angajatorii lor. În schimb, ei sunt obligați să facă plăți trimestriale estimate de impozit către IRS în funcție de venitul lor.
În plus, antreprenorii independenți sunt, de asemenea, responsabili pentru plata atât a părții angajatorului, cât și a părții angajatului din impozitele de securitate socială și Medicare, ceea ce este denumit în mod obișnuit impozit pe activități independente. Acest impozit este calculat pe baza venitului net al contractorului independent și este, în general, mai mare decât impozitele de securitate socială și Medicare plătite de angajații obișnuiți.
Este important ca antreprenorii independenți să țină o evidență exactă a veniturilor și cheltuielilor lor pe tot parcursul anului, deoarece vor avea nevoie de aceste informații pentru a-și depune impozitele și pentru a solicita orice deduceri la care au dreptul. De asemenea, ar putea dori să ia în considerare posibilitatea de a lucra cu un profesionist în domeniul fiscal pentru a se asigura că raportează și își plătesc corect impozitele.