Bugetarea este un aspect esențial al gestionării finanțelor personale. Acesta ajută persoanele, familiile și întreprinderile să își planifice și să își aloce resursele în mod eficient. Există diferite metode de bugetare, dar una dintre cele mai populare este bugetarea incrementală. Este o abordare simplă, flexibilă și eficientă care presupune ajustarea cifrelor bugetului anterior pentru a ține cont de schimbările din perioada curentă. În acest articol, vom explora formula de bugetare incrementală, beneficiile și limitările sale.
Formula de întocmire a bugetului incremental este simplă. Aceasta presupune adăugarea unui procent sau a unei sume fixe la cifrele bugetare anterioare pentru a ține cont de inflație, creștere sau alte schimbări. De exemplu, dacă veniturile din vânzări ale unei companii au fost de 100.000 de dolari în anul precedent, iar conducerea se așteaptă la o rată de creștere de 5% în anul în curs, formula de bugetare incrementală va fi:
Prin urmare, bugetul incremental pentru anul în curs va fi de 100.000 $ + (100.000 $ x 0,05) = 105.000 $.
Bugetarea incrementală are mai multe avantaje. În primul rând, este ușor de înțeles și de implementat, chiar și pentru persoanele cu cunoștințe financiare limitate. În al doilea rând, este flexibilă, deoarece permite ajustări în funcție de schimbările din mediul economic, politic sau social. În al treilea rând, promovează stabilitatea și consecvența în planificarea financiară, deoarece menține ca bază de referință cifrele bugetare ale anului precedent.
În plus, bugetarea incrementală facilitează o mai bună comunicare și coordonare în cadrul organizațiilor. Ea permite diferitelor departamente sau unități să își planifice bugetele în mod independent, iar apoi să le reunească într-un buget cuprinzător pentru întreaga organizație. Această abordare promovează transparența, responsabilitatea și asumarea deciziilor financiare.
În ciuda beneficiilor sale, bugetarea incrementală are unele limitări. În primul rând, pornește de la premisa că cifrele bugetare din anul precedent sunt exacte și relevante, ceea ce nu este întotdeauna cazul. În al doilea rând, ea poate duce la automulțumire și inerție, deoarece descurajează gândirea radicală sau inovatoare. În al treilea rând, este posibil să nu țină cont de factori externi, cum ar fi evenimente neașteptate, schimbări în preferințele consumatorilor sau perturbări tehnologice.
Prin urmare, bugetarea incrementală ar trebui să fie completată de alte metode de bugetare, cum ar fi bugetarea bazată pe zero, bugetarea bazată pe activități sau previziunile continue. Aceste metode pot oferi o perspectivă mai cuprinzătoare și mai dinamică asupra planificării financiare și pot ajuta organizațiile să se adapteze la circumstanțe în schimbare.
Bugetarea incrementală este o metodă de bugetare simplă și eficientă care poate ajuta persoanele, familiile și întreprinderile să își planifice și să își gestioneze finanțele. Cu toate acestea, ea are unele limitări și ar trebui să fie utilizată împreună cu alte abordări de bugetare pentru a obține un proces de planificare financiară mai holistic și mai adaptabil. În cele din urmă, cheia unei bugetări de succes constă în găsirea unui echilibru între stabilitate și flexibilitate, realism și ambiție, precum și în revizuirea și ajustarea periodică a bugetului pentru a reflecta performanța reală și schimbarea circumstanțelor.
Bugetarea bazată pe formule este o tehnică de bugetare care presupune utilizarea unui set de formule sau ecuații matematice prestabilite pentru a crea un buget pentru o nouă afacere. Această abordare implică, de obicei, împărțirea cheltuielilor și veniturilor unei afaceri în diverse categorii, cum ar fi salariile, chiria, inventarul, marketingul și așa mai departe, și apoi utilizarea unei formule pentru a calcula bugetul pentru fiecare categorie pe baza anumitor factori prestabiliți.
De exemplu, un buget bazat pe o formulă pentru o afacere de vânzare cu amănuntul ar putea lua în considerare factori precum numărul preconizat de clienți pe lună, valoarea medie a cumpărăturilor, costul bunurilor vândute și cheltuielile generale. Introducând acești factori într-o formulă, afacerea poate calcula un buget pentru fiecare categorie, care poate fi apoi utilizat pentru a ghida procesul decizional și alocarea resurselor.
Bugetarea bazată pe formule poate fi deosebit de utilă pentru întreprinderile noi care au date limitate privind performanța lor financiară sau care operează într-un mediu de piață în schimbare rapidă. Utilizând formule pentru a prezice cheltuielile și veniturile, întreprinderile pot crea un buget mai precis, care ia în considerare o serie de variabile și le ajută să ia decizii mai bune cu privire la modul de alocare a resurselor.
Bugetarea incrementală și bugetarea bazată pe zero sunt două metode de bugetare utilizate în mod obișnuit în afaceri. Bugetarea incrementală este o metodă tradițională de bugetare în care bugetul anului precedent este utilizat ca bază pentru bugetul anului în curs. Bugetul pentru anul în curs este apoi ajustat în funcție de orice modificări ale operațiunilor întreprinderii, cum ar fi modificări ale vânzărilor, ale cheltuielilor sau ale nivelurilor de producție. Această metodă pornește de la premisa că bugetul anului precedent a fost corect și că orice modificări ale bugetului anului în curs vor fi incrementale.
Pe de altă parte, bugetarea bazată pe zero este o metodă prin care fiecare articol din buget trebuie justificat de la zero, indiferent dacă a fost sau nu inclus în bugetul anului precedent. Această abordare presupune ca întreprinderea să înceapă cu un buget zero și să îl construiască de acolo, în funcție de nevoile reale ale întreprinderii. Bugetarea bazată pe zero presupune că fiecare cheltuială trebuie să fie justificată și că nu există ipoteze din anii anteriori.
Ambele metode au avantajele și dezavantajele lor. Bugetarea incrementală este mai ușor de implementat și necesită mai puțin timp, dar poate duce la ineficiență bugetară și nu surprinde pe deplin schimbările din mediul de afaceri. Bugetarea bazată pe zero, deși necesită mai mult timp, poate duce la un buget mai precis și mai eficient, care să reflecte nevoile actuale ale întreprinderii.
În cele din urmă, alegerea metodei de elaborare a bugetului va depinde de nevoile și obiectivele specifice ale întreprinderii. Unele întreprinderi pot beneficia de bugetarea incrementală, în timp ce altele pot prefera abordarea mai cuprinzătoare a bugetării bazate pe zero.