Una dintre cele mai importante decizii pe care trebuie să le ia întreprinderile este determinarea cantității adecvate de forță de muncă pe care trebuie să o angajeze. Dimensiunea forței de muncă afectează în mod direct profitul companiei. Prin urmare, este imperios necesar să se găsească punctul optim între a avea prea mulți sau prea puțini angajați. În acest articol, vom aprofunda factorii care afectează maximizarea profitului și modul de a determina dimensiunea optimă a forței de muncă.
Primul pas pentru a găsi dimensiunea optimă a forței de muncă este identificarea produsului de venit marginal (MRP). MRP este venitul suplimentar generat de adăugarea unei unități suplimentare de forță de muncă. Acesta se calculează prin înmulțirea produsului marginal al muncii (MPL) cu venitul marginal (MR) generat de fiecare unitate de producție. Formula pentru MRP este MRP = MPL x MR. Odată ce MRP este determinat, întreprinderea poate identifica nivelul optim de ocupare a forței de muncă prin compararea MRP cu rata salariului.
A doua etapă în determinarea dimensiunii optime a forței de muncă constă în calcularea costului marginal al forței de muncă (MCL). MCL reprezintă costul suplimentar generat de angajarea unei unități suplimentare de forță de muncă. Acesta include costul salariilor, al beneficiilor, al impozitelor și al altor cheltuieli asociate cu angajarea de noi angajați. Formula pentru MCL este MCL = W / MPL, unde W este rata salariului și MPL este produsul marginal al muncii. O dimensiune optimă a forței de muncă este obținută atunci când MRP este egal cu MCL.
Un alt factor care trebuie luat în considerare atunci când se determină dimensiunea optimă a forței de muncă este prețul produsului sau serviciului. Dacă prețul produsului este ridicat, întreprinderea își poate permite să angajeze mai mulți angajați și să mențină în continuare maximizarea profitului. Cu toate acestea, dacă prețul produsului este scăzut, întreprinderea va trebui să reducă la minimum numărul de angajați pentru a menține rentabilitatea.
În cele din urmă, nivelul de concurență de pe piață afectează dimensiunea optimă a forței de muncă. Pe o piață competitivă, întreprinderile trebuie să își minimizeze costurile pentru a rămâne competitive. Prin urmare, este posibil ca întreprinderile să fie nevoite să își reducă forța de muncă pentru a-și menține rentabilitatea.
În concluzie, găsirea dimensiunii optime a forței de muncă este o artă care necesită un echilibru între MRP, MCL, prețul produsului și nivelul de concurență. O întreprindere care angajează prea mulți angajați va avea costuri ridicate și profituri scăzute, în timp ce o întreprindere care angajează prea puțini angajați va avea o productivitate scăzută, ceea ce va duce la profituri scăzute. Prin urmare, întreprinderile trebuie să își evalueze în permanență dimensiunea forței de muncă pentru a menține maximizarea profitului.
Firmele decid câtă forță de muncă să angajeze în funcție de o serie de factori, inclusiv cererea pentru produsele sau serviciile lor, costul forței de muncă și productivitatea lucrătorilor lor. Cererea pentru produsele sau serviciile unei firme este principalul motor al cererii de forță de muncă. Dacă firma se așteaptă să vândă mai multe produse sau servicii, va avea nevoie de mai mulți lucrători pentru a le produce. În schimb, dacă cererea scade, este posibil ca firma să fie nevoită să își reducă forța de muncă pentru a evita costurile excesive cu forța de muncă.
Costul forței de muncă este un alt factor important pe care firmele îl iau în considerare atunci când decid câtă forță de muncă să angajeze. Acesta include nu numai salariile, ci și alte cheltuieli legate de forța de muncă, cum ar fi beneficiile și impozitele pe salarii. În cazul în care costul forței de muncă este prea ridicat, este posibil ca firma să fie nevoită să își reducă forța de muncă sau să caute modalități de îmbunătățire a productivității pentru a rămâne competitivă.
Productivitatea este, de asemenea, un considerent cheie pentru firme atunci când decid câtă forță de muncă să angajeze. Productivitatea unui lucrător reprezintă cantitatea de producție pe care acesta o poate produce într-o anumită perioadă de timp. De obicei, firmele vor căuta lucrători care sunt foarte productivi și care pot produce o cantitate mare de producție într-un timp scurt. Acest lucru permite firmei să producă mai multe bunuri sau servicii cu mai puțini lucrători, reducând costurile cu forța de muncă și crescând profiturile.
Pe lângă acești factori, firmele pot lua în considerare și alți factori, cum ar fi disponibilitatea lucrătorilor calificați, costul capitalului și reglementările guvernamentale, atunci când decid cât de multă forță de muncă să angajeze. În cele din urmă, decizia de a angaja mai mulți sau mai puțini lucrători va depinde de circumstanțele specifice ale fiecărei firme și de condițiile economice mai largi în care își desfășoară activitatea.
Numărul de lucrători pe care o firmă care își maximizează profitul ar trebui să-i angajeze depinde de mai mulți factori, cum ar fi nivelul cererii pentru produsele sau serviciile firmei, costul forței de muncă și productivitatea fiecărui lucrător. În general, o firmă care își maximizează profitul ar angaja lucrători până la punctul în care produsul venitului marginal al muncii (MRPL) este egal cu rata salariului.
Produsul venitului marginal al muncii (MRPL) este venitul suplimentar generat de angajarea unui lucrător în plus. În cazul în care MRPL este mai mare decât rata salariului, atunci angajarea mai multor lucrători ar crește profitul firmei. Cu toate acestea, dacă MRPL este mai mic decât rata salariului, atunci angajarea mai multor lucrători ar diminua profitul firmei.
Prin urmare, o firmă care maximizează profitul ar continua să angajeze lucrători până când produsul venitului marginal al muncii este egal cu rata salariului. În acest moment, firma ar produce la punctul în care costul marginal este egal cu venitul marginal, ceea ce reprezintă nivelul de producție care maximizează profitul.
În concluzie, numărul de lucrători pe care o firmă care își maximizează profitul ar trebui să îi angajeze este determinat de intersecția dintre MRPL și rata salariului. Firma va continua să angajeze lucrători până când acești doi factori sunt egali și firma produce la nivelul de producție care maximizează profitul.