Importanța alocării costurilor de regie din fabrică

Costurile de regie din fabrică sunt cheltuieli care se referă la procesul de producție, dar care nu pot fi atribuite direct unui anumit produs sau serviciu. Aceste costuri includ chiria, utilitățile, amortizarea și cheltuielile de întreținere. Ca atare, ele sunt adesea denumite costuri indirecte. Managerii trebuie să aloce aceste costuri produselor sau serviciilor pentru a determina cu exactitate costurile totale de producție. O rată predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică este un instrument care îi ajută pe manageri să aloce aceste costuri în mod eficient.

Rata predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică se calculează prin împărțirea costurilor generale de fabrică estimate la orele de utilaj sau la orele de muncă estimate pentru perioada respectivă. Această rată este apoi utilizată pentru a aloca costurile de regie ale fabricii la produse sau servicii pe baza orelor reale de lucru sau a orelor de muncă utilizate. Prin utilizarea unei rate prestabilite a cheltuielilor generale de fabrică, managerii pot estima cu exactitate costul total de producție. Acest lucru îi ajută să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri, producție și profitabilitate.

Unul dintre principalele beneficii ale unei rate prestabilite a cheltuielilor generale de fabrică este acela că simplifică procesul de alocare a costurilor indirecte. În loc să încerce să aloce costurile indirecte manual, managerii pot utiliza o rată prestabilită pentru a face procesul mai precis și mai eficient. Acest lucru asigură alocarea adecvată a costurilor de producție și stabilirea corectă a prețului produselor.

Un alt beneficiu al utilizării unei rate prestabilite a costurilor indirecte în fabrică este acela că îi ajută pe manageri să identifice zonele de ineficiență în procesul de producție. Analizând diferența dintre costurile generale de producție estimate și cele reale, managerii pot identifica domeniile în care procesul de producție nu funcționează eficient. Aceste informații pot fi utilizate pentru a aduce îmbunătățiri procesului de producție, a reduce costurile și a crește profitabilitatea.

În concluzie, o rată predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică este un instrument valoros care îi ajută pe manageri să aloce eficient costurile generale de fabrică. Prin utilizarea acestei rate, managerii pot estima cu exactitate costul total de producție, pot stabili prețul adecvat al produselor și pot identifica zonele de ineficiență în procesul de producție. Aceste informații pot fi utilizate pentru a lua decizii în cunoștință de cauză care, în cele din urmă, vor crește profitabilitatea și vor asigura succesul pe termen lung al companiei.

FAQ
Cum poate fi utilizată rata predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică în contabilitatea costurilor de comandă pentru a ajuta managerii la stabilirea prețului lucrărilor?

În contabilitatea costurilor de comandă, rata predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică se calculează prin împărțirea costului total estimat al cheltuielilor generale pentru o anumită perioadă la valoarea totală estimată a bazei de alocare, cum ar fi orele de muncă directă sau orele de mașină, pentru aceeași perioadă. Această rată predeterminată a costurilor de regie din fabrică este apoi utilizată pentru a aloca costurile de regie la fiecare lucrare în parte, pe baza utilizării efective a bazei de alocare.

Utilizând rata predeterminată a cheltuielilor generale din fabrică, managerii pot estima costul total al cheltuielilor generale asociate unei anumite lucrări și pot lua în considerare acest cost în decizia de stabilire a prețurilor. Acest lucru ajută la asigurarea faptului că prețul perceput pentru o lucrare acoperă toate costurile asociate producerii acesteia, inclusiv costurile generale.

De exemplu, dacă o companie estimează că totalul cheltuielilor generale pentru o anumită perioadă va fi de 100 000 de dolari și că totalul orelor de muncă directă pentru aceeași perioadă va fi de 10 000 de ore, ea poate calcula o rată predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică de 10 dolari pe oră de muncă directă. În cazul în care o lucrare necesită 100 de ore de muncă directă, societatea poate aloca 1 000 de dolari din costurile de regie pentru acea lucrare, utilizând rata predeterminată a costurilor de regie din fabrică.

Managerii pot folosi apoi aceste informații pentru a determina costul total de producție al lucrării, inclusiv materialele directe, forța de muncă directă și costurile generale. Aceștia pot apoi adăuga o marjă de profit la acest cost total pentru a determina prețul de facturare a lucrării.

În general, rata predeterminată a costurilor de regie din fabrică este un instrument util în contabilitatea costurilor aferente comenzilor de lucrări, care le permite managerilor să aloce cu exactitate costurile de regie pentru fiecare lucrare în parte și să ia decizii de stabilire a prețurilor în cunoștință de cauză, pe baza costului total de producție.

De ce este important să se aplice la lucrări o rată predeterminată a cheltuielilor generale de fabrică?

Este important să se aplice cheltuielile generale de fabrică prestabilite pentru lucrări din mai multe motive. În primul rând, cheltuielile generale de fabrică sunt costuri indirecte care nu pot fi atribuite direct unui produs sau unei lucrări specifice. Prin urmare, pentru a determina cu exactitate costul total al unui produs sau al unei lucrări, este necesar să se aloce o parte din cheltuielile generale de fabrică pentru fiecare unitate de produs sau lucrare.

În al doilea rând, ratele predeterminate ale cheltuielilor generale de fabrică sunt calculate pe baza costurilor estimate pentru anul respectiv, cum ar fi chiria, utilitățile și amortizarea. Prin aplicarea unor rate prestabilite la lucrări, o companie își poate controla mai bine costurile și poate evita supra sau subestimarea cheltuielilor generale.

În al treilea rând, aplicarea unor rate prestabilite ale cheltuielilor generale de fabrică pentru lucrări permite luarea unor decizii mai precise privind prețurile. Cunoscând costul total al unui produs sau al unei lucrări, o companie poate stabili prețuri care să acopere toate costurile și să genereze un profit.

În general, aplicarea unor cote predeterminate de cheltuieli generale ale fabricii este o componentă crucială a contabilității costurilor și ajută la asigurarea unei calculații exacte a costurilor, a unui control mai bun al costurilor și a unor decizii de stabilire a prețurilor în cunoștință de cauză.

Ce este rata de cheltuieli generale predeterminată Contabilitate managerială?

În contabilitatea managerială, rata predeterminată a cheltuielilor generale se referă la costul estimat al cheltuielilor indirecte de fabricație care vor fi suportate pe parcursul unei anumite perioade de timp, împărțit la o cantitate de activitate prevăzută. Această rată este stabilită în avans, înainte de a fi cunoscute costurile reale, de aceea se numește rată de cheltuieli generale "predeterminată".

Pentru a calcula rata predeterminată a cheltuielilor indirecte de regie, o organizație trebuie mai întâi să estimeze costurile indirecte de fabricație totale pentru o anumită perioadă, cum ar fi o lună sau un an. Aceste costuri pot include elemente cum ar fi chiria pentru fabrică, utilitățile, amortizarea echipamentelor și consumabilele.

Odată ce costurile indirecte totale au fost estimate, organizația trebuie apoi să determine o măsură a activității care va determina aceste costuri. Această măsură a activității se bazează, de obicei, pe numărul de unități produse, pe orele de utilaj utilizate sau pe orele de muncă cheltuite.

Rata predeterminată a costurilor indirecte este apoi calculată prin împărțirea costurilor indirecte totale de producție estimate la măsura preconizată a activității. De exemplu, în cazul în care o societate estimează că va suporta costuri indirecte de producție de 100 000 de dolari pe parcursul anului și preconizează că va produce 10 000 de unități, rata predeterminată a cheltuielilor generale ar fi de 10 dolari pe unitate.

Odată stabilită rata predeterminată a costurilor indirecte de regie, aceasta este utilizată pentru a aloca costurile indirecte de fabricație unităților individuale de producție. Astfel, se asigură că costurile sunt alocate în mod corect și precis bunurilor produse, ceea ce este important pentru a determina costul real al bunurilor vândute și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri și rentabilitate.