În calitate de angajator, este important să vă asigurați că angajații dvs. sunt plătiți corect și primesc compensația pe care o merită. Una dintre deciziile cu care se confruntă mulți angajatori este dacă să le plătească angajaților lor un salariu sau un salariu orar. Deși există beneficii pentru ambele opțiuni, trecerea angajaților de la un salariu la un salariu orar poate fi avantajoasă pentru angajatori din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, este mai ușor de gestionat costurile angajaților cu salariul pe oră. Atunci când angajații sunt plătiți cu un salariu, plata lor este fixă pentru întregul an, indiferent de numărul de ore pe care le lucrează. Acest lucru poate duce la costuri mai mari pentru angajatori în perioadele aglomerate sau atunci când angajații lucrează ore suplimentare. Pe de altă parte, în cazul salariilor pe oră, angajatorii plătesc doar pentru orele lucrate, ceea ce permite o mai mare flexibilitate în gestionarea costurilor cu forța de muncă.
În al doilea rând, salariile pe oră pot stimula angajații să lucreze mai eficient. Atunci când angajații sunt plătiți cu un salariu, aceștia pot deveni mulțumiți și le ia mai mult timp pentru a finaliza sarcinile. Cu toate acestea, în cazul salariilor pe oră, angajații sunt motivați să lucreze eficient și să finalizeze sarcinile în timp util pentru a-și maximiza câștigurile. Acest lucru poate duce la creșterea productivității și, în cele din urmă, aduce beneficii angajatorului.
În al treilea rând, salariile pe oră pot reduce riscul de probleme juridice. Atunci când angajații sunt plătiți cu un salariu, există riscul de a încălca legile privind orele suplimentare dacă lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână. Acest lucru poate duce la cheltuieli legale și sancțiuni costisitoare pentru angajatori. Cu toate acestea, cu salariile pe oră, angajatorii pot urmări și gestiona mai ușor orele angajaților pentru a asigura respectarea legilor privind orele suplimentare.
În cele din urmă, salariile pe oră pot oferi o mai mare transparență pentru angajați. Atunci când angajații sunt plătiți cu un salariu, poate fi dificil pentru ei să înțeleagă cum este calculat salariul lor și dacă sunt plătiți corect. Cu toate acestea, cu salariile pe oră, angajații își pot urmări mai ușor orele și își pot calcula câștigurile, ceea ce poate duce la o mai mare încredere și satisfacție profesională.
În concluzie, deși există beneficii atât pentru salariu, cât și pentru salariul pe oră, trecerea angajaților de la un salariu la un salariu pe oră poate fi avantajoasă pentru angajatori. Salariile orare pot oferi o mai mare flexibilitate în gestionarea costurilor cu forța de muncă, pot stimula angajații să lucreze mai eficient, pot reduce riscul de probleme legale și pot oferi o mai mare transparență pentru angajați. În calitate de angajator, este important să luați în considerare cu atenție nevoile afacerii și ale angajaților dvs. atunci când decideți care este cea mai bună structură de remunerare.
Includerea beneficiilor într-un tarif orar este un considerent important în domeniul resurselor umane atunci când se calculează costul total al unui angajat. Pentru a lua în considerare beneficiile, organizația trebuie mai întâi să determine costul total al pachetului de beneficii, care poate include asigurarea de sănătate, planurile de pensionare, timpul liber plătit și orice alte beneficii oferite angajaților.
Odată determinat costul total al pachetului de beneficii, acesta poate fi împărțit la numărul de ore lucrate de angajat într-un an pentru a obține un tarif orar. De exemplu, dacă un angajat lucrează 2 080 de ore pe an (40 de ore pe săptămână timp de 52 de săptămâni), iar costul total al pachetului de beneficii este de 10 000 de dolari pe an, tariful orar pentru beneficii ar fi de 4,81 dolari (10 000 de dolari / 2 080 de ore).
Această rată orară pentru beneficii poate fi apoi adăugată la rata orară pentru salariu a angajatului pentru a determina rata orară totală a acestuia. De exemplu, dacă salariul orar al unui angajat este de 20 de dolari, iar tariful orar pentru beneficii este de 4,81 dolari, tariful orar total al acestuia ar fi de 24,81 dolari.
Includerea beneficiilor în tariful orar este importantă deoarece permite organizațiilor să determine costul real al angajării unei persoane și le ajută să ia decizii mai informate cu privire la pachetele de compensații și beneficii. De asemenea, permite organizațiilor să compare costul total al angajării unor persoane diferite, chiar dacă acestea au pachete de beneficii diferite.
Principala diferență între un lucrător cu ora și cineva care primește un salariu este modul în care sunt recompensați pentru munca lor. Lucrătorii care muncesc cu ora sunt plătiți în funcție de timpul pe care îl lucrează, de obicei la un tarif orar convenit. Acest lucru înseamnă că salariul lor va varia în funcție de numărul de ore pe care le lucrează în fiecare săptămână sau perioadă de plată. Pe de altă parte, angajații salariați primesc o sumă fixă de plată, de obicei la două săptămâni sau lunar, indiferent de numărul de ore pe care le lucrează.
O altă diferență este că lucrătorii cu ora pot fi eligibili pentru plata orelor suplimentare dacă lucrează mai mult de un anumit număr de ore pe săptămână, în timp ce angajații salariați nu sunt eligibili. Angajații salariați sunt de obicei scutiți de plata orelor suplimentare și se poate aștepta ca aceștia să lucreze mai mult de 40 de ore pe săptămână fără a primi o compensație suplimentară.
În plus, angajații salariați primesc adesea beneficii, cum ar fi asigurarea de sănătate, planuri de pensionare și timp liber plătit, în timp ce lucrătorii cu ora pot să nu fie eligibili pentru aceste beneficii sau să le primească în mod redus.
În general, alegerea între a plăti unui angajat un salariu pe oră sau un salariu depinde de natura postului, de responsabilitățile angajatului și de bugetul și nevoile angajatorului.
Salariul pe oră și salariul neexclusiv sunt doi termeni utilizați pentru a descrie diferite tipuri de angajați în ceea ce privește structura de salarizare și eligibilitatea lor pentru plata orelor suplimentare.
Angajații neexceptați la plata cu ora sunt plătiți, de obicei, cu un salariu orar și sunt eligibili pentru plata orelor suplimentare atunci când lucrează mai mult de 40 de ore într-o săptămână de lucru. Plata orelor suplimentare se calculează, de obicei, la o rată de 1,5 ori mai mare decât tariful orar obișnuit al angajatului. Angajații care nu sunt scutiți de plata cu ora sunt, în general, plătiți pentru numărul exact de ore pe care le lucrează, iar salariul lor poate fluctua în funcție de numărul de ore pe care le lucrează în fiecare săptămână.
Pe de altă parte, angajații neexemptori de salariu sunt plătiți, de obicei, cu un salariu fix, dar sunt totuși eligibili pentru plata orelor suplimentare atunci când lucrează mai mult de 40 de ore într-o săptămână de lucru. Plata orelor suplimentare pentru angajații care nu sunt scutiți de salariu se calculează pe baza ratei obișnuite de remunerare a acestora, care se determină prin împărțirea salariului anual la numărul de ore pe care se așteaptă să le lucreze în fiecare an. Angajații care nu sunt scutiți de salariu sunt plătiți cu aceeași sumă în fiecare perioadă de plată, indiferent de numărul de ore pe care le lucrează.
Pe scurt, principala diferență între angajații cu plata cu ora și angajații neexemple de salariu este modul în care sunt plătiți și eligibilitatea lor pentru plata orelor suplimentare. Angajații cu plata cu ora sunt plătiți cu ora și sunt eligibili pentru plata orelor suplimentare, în timp ce angajații salariați sunt plătiți cu un salariu fix, dar sunt totuși eligibili pentru plata orelor suplimentare.