Când vine vorba de depunerea declarațiilor fiscale, majoritatea oamenilor sunt conștienți de termenul limită pe care trebuie să îl respecte. Cu toate acestea, ceea ce mulți oameni nu știu este termenul de prescripție pentru auditurile fiscale. Acesta este termenul limită pe care IRS îl are la dispoziție pentru a vă verifica declarațiile fiscale și pentru a stabili orice impozite sau penalități suplimentare care ar putea fi datorate. Înțelegerea termenului limită pentru auditurile fiscale este importantă pentru a evita orice surpriză pe parcurs.
Termenul de prescripție pentru auditurile fiscale durează, de obicei, trei ani de la data depunerii cererii. Acest lucru înseamnă că IRS are la dispoziție trei ani de la data la care depuneți declarațiile fiscale pentru a le verifica și pentru a stabili orice taxe sau penalități suplimentare. Cu toate acestea, există câteva excepții de la această regulă. De exemplu, dacă nu raportați mai mult de 25% din veniturile dumneavoastră, termenul de prescripție se extinde la șase ani de la data depunerii. În plus, dacă depuneți o declarație fiscală frauduloasă, nu există un termen de prescripție.
De asemenea, este important să rețineți că termenul de prescripție poate fi prelungit în anumite circumstanțe. De exemplu, dacă încheiați un acord de eșalonare cu IRS, termenul de prescripție este prelungit pe durata acordului. În mod similar, dacă depuneți o cerere de faliment, termenul de prescripție este prelungit pe durata procedurii de faliment.
Deși termenul de prescripție pentru verificările fiscale oferă un anumit confort contribuabililor, este important să păstrați evidențe exacte și să le păstrați timp de cel puțin trei ani. Acest lucru se datorează faptului că Fiscul poate în continuare să vă auditeze declarațiile fiscale chiar și după ce a expirat termenul de prescripție, dacă suspectează fraudă sau alte activități infracționale. În plus, păstrarea evidențelor fiscale vă poate ajuta în cazul în care trebuie să depuneți o declarație modificată sau să contestați constatările unui audit.
În concluzie, termenul de prescripție pentru verificările fiscale este un concept important pe care toți contribuabilii ar trebui să îl cunoască. Deși termenul limită este, în general, de trei ani de la data depunerii, există excepții și circumstanțe care pot prelungi termenul de prescripție. Prin păstrarea unor evidențe exacte și păstrarea lor timp de cel puțin trei ani, contribuabilii se pot proteja în cazul unui audit sau al unui litigiu cu IRS.
Regula de 6 ani a IRS este o linie directoare care se referă la termenul limită pe care Internal Revenue Service (IRS) îl are pentru auditarea declarațiilor fiscale. Conform acestei reguli, IRS are, de obicei, șase ani de la data depunerii unei declarații fiscale pentru a verifica declarația respectivă, pentru a stabili orice impozit suplimentar datorat și pentru a iniția o acțiune în justiție împotriva contribuabilului, dacă este necesar. Perioada de șase ani începe de la data scadenței declarației fiscale sau de la data la care declarația a fost efectiv depusă, oricare dintre acestea este mai recentă.
Cu toate acestea, există câteva excepții de la regula de 6 ani a IRS. De exemplu, dacă IRS suspectează un contribuabil de fraudă sau de subdeclararea intenționată a veniturilor, nu există un termen de prescripție. IRS poate efectua un audit și poate colecta impozitele datorate în orice moment. În plus, dacă un contribuabil nu depune o declarație fiscală sau depune o declarație frauduloasă, nu există o limită de timp pentru ca IRS să stabilească impozitele suplimentare datorate.
Este important de reținut că regula de 6 ani a IRS se aplică numai în cazul impozitelor federale pe venit. Legile fiscale de stat pot avea termene diferite pentru auditarea declarațiilor fiscale, astfel încât este esențial să verificați legile din statul dumneavoastră. În orice caz, este întotdeauna o idee bună să țineți evidențe financiare exacte și să păstrați documentele legate de impozite timp de cel puțin șase ani, dacă nu mai mult. Acest lucru vă poate ajuta să vă protejați în cazul unui audit al Fiscului sau al altor probleme legate de impozite.
Da, Internal Revenue Service (IRS) are, în general, 10 ani de la data la care este stabilită o obligație fiscală pentru a colecta impozitele datorate de la un contribuabil. Acest termen este denumit "Data de expirare a statutului de colectare" (Collection Statute Expiration Date - CSED).
Cu toate acestea, există anumite circumstanțe care pot prelungi perioada de 10 ani. De exemplu, dacă un contribuabil depune o cerere de faliment, CSED este suspendată pe durata procedurii de faliment și timp de șase luni după închiderea dosarului de faliment. În plus, dacă un contribuabil încheie un acord de eșalonare sau o ofertă de compromis cu IRS, CSED se prelungește pe durata acordului.
Este important de reținut că CSED de 10 ani se aplică numai la colectarea impozitelor datorate. IRS poate în continuare să auditeze declarațiile unui contribuabil și să stabilească impozite sau penalități suplimentare dincolo de perioada de 10 ani. În plus, în cazul în care un contribuabil comite o fraudă sau nu depune o declarație fiscală, nu există un termen de prescripție în ceea ce privește capacitatea IRS de a colecta impozitele datorate.
Nu, IRS nu distruge dosarele fiscale după 7 ani. Regula generală este că IRS păstrează înregistrările fiscale timp de cel puțin trei ani de la data la care a fost depusă declarația. Cu toate acestea, există câteva excepții de la această regulă. De exemplu, dacă nu reușiți să vă declarați toate veniturile sau dacă depuneți o declarație fiscală frauduloasă, IRS poate păstra înregistrările timp de până la șase ani. În plus, dacă depuneți o cerere de pierdere din titluri fără valoare sau de deducere a creanțelor neperformante, IRS vă poate păstra înregistrările timp de șapte ani. În unele cazuri, IRS poate, de asemenea, să păstreze înregistrările pe termen nedefinit, de exemplu, dacă nu depuneți deloc o declarație fiscală sau dacă depuneți o declarație frauduloasă. Este important să vă păstrați propriile evidențe cu declarații fiscale, chitanțe și alte documente timp de cel puțin șapte ani, în cazul unui audit sau al altor probleme legate de impozite.