Obligațiunile corporative joacă un rol crucial în lumea finanțelor. Ele reprezintă o sursă populară de capital pentru companiile care doresc să obțină fonduri în diverse scopuri, cum ar fi extinderi, achiziții și refinanțarea datoriilor. Cu toate acestea, emiterea de obligațiuni poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor fluxurilor de numerar ale unei companii. În acest articol, vom explora modul în care obligațiunile afectează situațiile fluxurilor de numerar și de ce este important pentru investitori.
În primul rând, este important să înțelegem diferitele tipuri de fluxuri de numerar care sunt raportate în situația fluxurilor de numerar a unei companii. Există trei categorii principale: fluxul de numerar din exploatare, fluxul de numerar de investiții și fluxul de numerar de finanțare. Fluxul de numerar din exploatare reprezintă numerarul generat sau utilizat de operațiunile comerciale principale ale societății. Fluxul de numerar pentru investiții reprezintă numerarul utilizat sau generat de investițiile în imobilizări corporale, precum și de achiziții și cesiuni. În cele din urmă, fluxul de numerar de finanțare reprezintă numerarul utilizat sau generat de activitățile de finanțare, cum ar fi emiterea de datorii sau de capitaluri proprii.
Atunci când o societate emite obligațiuni, aceasta este considerată o activitate de finanțare și este raportată în secțiunea fluxurilor de numerar de finanțare din situația fluxurilor de numerar. Numerarul primit din emisiunea de obligațiuni este clasificat ca intrare de numerar, în timp ce plata dobânzii și a principalului pentru obligațiuni este clasificată ca ieșire de numerar. Prin urmare, emiterea de obligațiuni poate avea un impact semnificativ asupra situației fluxurilor de numerar ale unei societăți, în special în secțiunea fluxurilor de numerar de finanțare.
În plus, emisiunea de obligațiuni poate avea un impact indirect asupra fluxurilor de numerar de exploatare și de investiții ale unei societăți. De exemplu, o societate care emite obligațiuni pentru a finanța o achiziție va înregistra probabil o creștere în secțiunea de fluxuri de numerar pentru investiții, deoarece utilizează numerarul pentru a achiziționa noul activ. În mod similar, o societate care emite obligațiuni pentru refinanțarea datoriilor existente va înregistra o reducere a cheltuielilor cu dobânzile, ceea ce va duce la o creștere a fluxului său de numerar din exploatare.
Este important ca investitorii să acorde o atenție deosebită situației fluxurilor de numerar ale unei companii, în special secțiunii fluxurilor de numerar de finanțare, atunci când evaluează impactul emisiunilor de obligațiuni asupra sănătății financiare a unei companii. O societate care emite în mod constant obligațiuni pentru a-și finanța operațiunile poate fi un motiv de îngrijorare, deoarece poate indica faptul că societatea nu generează suficiente lichidități din activitățile sale de bază pentru a-și finanța creșterea. În plus, o companie cu un volum mare de datorii poate avea dificultăți în asigurarea serviciului datoriei, ceea ce ar putea duce la dificultăți financiare.
În concluzie, obligațiunile pot avea un impact semnificativ asupra situației fluxurilor de numerar ale unei companii. Emiterea de obligațiuni este clasificată ca o activitate de finanțare și este raportată în secțiunea fluxurilor de numerar de finanțare. Deși impactul emisiunilor de obligațiuni asupra fluxurilor de numerar de exploatare și de investiții ale unei societăți poate fi indirect, este important ca investitorii să acorde o atenție deosebită situației fluxurilor de numerar ale unei societăți pentru a evalua impactul emisiunilor de obligațiuni asupra sănătății sale financiare.
Când vine vorba de o obligațiune, fluxurile de numerar se referă la plățile pe care emitentul obligațiunii este obligat să le facă către deținătorii de obligațiuni pe durata de viață a obligațiunii. Există, în general, două tipuri de fluxuri de numerar asociate cu o obligațiune:
1. Plățile cupoanelor: Acestea sunt plățile periodice ale dobânzii efectuate de emitentul obligațiunilor către deținătorii de obligațiuni. Plățile cupoanelor sunt efectuate de obicei semestrial sau anual, iar valoarea plății se bazează pe rata cuponului specificată în contractul de obligațiuni.
2. Plăți de capital: Acestea sunt plățile efectuate de emitentul obligațiunilor către deținătorii de obligațiuni la data scadenței obligațiunii. Plata principalului reprezintă valoarea nominală a obligațiunii, care este suma pe care deținătorul de obligațiuni a investit-o inițial în obligațiune.
Este important de reținut că fluxurile de numerar pentru o obligațiune pot fi afectate de diverși factori, cum ar fi modificările ratelor dobânzii, ratingurile de credit și condițiile de piață. De asemenea, emitentul de obligațiuni poate alege să solicite rambursarea anticipată a obligațiunilor sau să emită obligațiuni suplimentare, ceea ce ar putea avea un impact asupra fluxurilor de numerar pentru deținătorii de obligațiuni inițiale.
Pe scurt, fluxurile de numerar pentru o obligațiune includ în principal plățile periodice de cupoane și plata principalului efectuată la data scadenței.
Emiterea de obligațiuni nu este considerată un flux de numerar de investiții. În contabilitate, fluxurile de numerar de investiții se referă la fluxurile de numerar legate de achiziționarea sau vânzarea de active pe termen lung, cum ar fi imobilizările corporale sau investițiile în alte societăți.
Atunci când o companie emite obligațiuni, aceasta împrumută bani de la investitori și este obligată să efectueze plăți de dobânzi pentru obligațiuni până când acestea sunt rambursate. Numerarul primit în urma emiterii de obligațiuni este clasificat, de obicei, ca flux de numerar de finanțare, care este un flux de numerar legat de emiterea sau rambursarea de instrumente de datorie sau de capitaluri proprii.
Prin urmare, intrarea de numerar generată de emiterea de obligațiuni este clasificată ca activitate de finanțare în situația fluxurilor de numerar, nu ca activitate de investiții. Este important ca societățile să-și clasifice corect fluxurile de trezorerie, deoarece acest lucru oferă informații despre sursele și utilizările de numerar ale societății și ajută investitorii și creditorii să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la sănătatea și stabilitatea financiară a societății.
Da, emiterea de obligațiuni este considerată o activitate de finanțare în contabilitate și contabilitate. Acest lucru se datorează faptului că emiterea de obligațiuni implică obținerea de fonduri din surse externe, cum ar fi investitori sau instituții financiare, pentru a finanța operațiunile sau extinderea unei companii.
Atunci când o companie emite obligațiuni, aceasta creează un pasiv în bilanțul său, care reprezintă suma de bani împrumutată. Compania trebuie să facă plăți periodice de dobânzi către deținătorii de obligațiuni și, în cele din urmă, să ramburseze suma principală împrumutată la scadența obligațiunii.
În situația fluxurilor de numerar, emiterea de obligațiuni este raportată ca o intrare de numerar în cadrul secțiunii de activități de finanțare. Această secțiune prezintă sursele și utilizările de numerar legate de activitățile de finanțare ale societății, cum ar fi emiterea de datorii pe termen lung, rambursarea împrumuturilor sau plata dividendelor către acționari.
Prin urmare, emiterea de obligațiuni este o activitate de finanțare importantă pentru multe societăți, în special pentru cele care doresc să strângă sume mari de capital pentru investiții pe termen lung sau inițiative strategice.