Contractele de mărfuri sunt acorduri între două părți, în care una dintre părți este de acord să vândă o anumită marfă celeilalte părți la un anumit moment și la un anumit preț. Aceste contracte sunt utilizate pentru a gestiona riscul asociat cu fluctuațiile de preț de pe piața mărfurilor. Contractele de mărfuri sunt utilizate într-o gamă largă de industrii, inclusiv în agricultură, energie și metale.
Un contract de mărfuri include detalii cum ar fi marfa tranzacționată, cantitatea de marfă, data de livrare și prețul la care va fi vândută marfa. Aceste contracte pot fi tranzacționate la burse, cum ar fi Chicago Mercantile Exchange, sau pot fi negociate în mod privat între două părți.
Atunci când se semnează un contract de mărfuri, vânzătorul se angajează să livreze cumpărătorului marfa specificată, la prețul și la data convenite. Cumpărătorul, la rândul său, este de acord să cumpere marfa la acel preț și la acel moment. Marfa poate fi livrată fizic sau poate fi decontată în numerar, în funcție de termenii contractului.
Contractele pe mărfuri sunt utilizate pentru a gestiona riscurile pe piața mărfurilor. De exemplu, un fermier poate încheia un contract pentru a-și vinde recolta la un anumit preț înainte de a fi recoltată. Acest lucru îl protejează pe fermier de fluctuațiile de preț și îi asigură un venit stabil. În mod similar, o companie care se bazează pe un anumit produs de bază, cum ar fi petrolul, poate încheia un contract pentru a cumpăra acel produs de bază la un anumit preț pentru a asigura o aprovizionare stabilă.
Contractele privind mărfurile pot fi complexe și necesită o înțelegere profundă a pieței și a mărfii specifice tranzacționate. Cu toate acestea, ele reprezintă un instrument important pentru gestionarea riscurilor în sectoarele care sunt puternic influențate de fluctuațiile de preț. Prin încheierea unui contract de mărfuri, ambele părți se pot proteja de incertitudinea pieței și își pot asigura un venit sau o aprovizionare stabilă.
Contractele de mărfuri sunt decontate printr-un proces cunoscut sub numele de livrare sau decontare în numerar. În cazul decontării prin livrare, cumpărătorul contractului intră în posesia fizică a mărfii tranzacționate, în timp ce în cazul decontării în numerar, diferența dintre prețul convenit și prețul de piață al mărfii la momentul decontării este plătită în numerar.
Decontarea la livrare este utilizată în mod obișnuit pentru contractele care implică mărfuri agricole, cum ar fi grâul, porumbul și soia, precum și pentru metale prețioase, cum ar fi aurul și argintul. Cumpărătorul contractului aranjează, de obicei, să primească marfa într-un loc specificat, fie direct de la vânzător, fie prin intermediul unui depozit sau al unui alt intermediar.
Decontarea în numerar este mai frecvent utilizată pentru contractele care implică mărfuri financiare, cum ar fi valutele, ratele dobânzilor și indicii bursieri. În acest caz, valoarea contractului se bazează pe diferența dintre prețul convenit și prețul de piață al mărfii suport sau al instrumentului financiar la momentul decontării. Această valoare este apoi decontată în numerar, cumpărătorul plătind vânzătorului în cazul în care prețul pieței este mai mare decât prețul convenit, iar vânzătorul plătind cumpărătorului în cazul în care prețul pieței este mai mic.
În general, procesul de decontare pentru contractele pe mărfuri poate fi complex și poate implica mai mulți intermediari, inclusiv brokeri, case de compensare și custozi. Este important ca întreprinderile implicate în tranzacționarea de mărfuri să aibă o înțelegere aprofundată a procesului de decontare și să colaboreze cu parteneri de încredere pentru a se asigura că contractele sunt decontate în mod eficient și precis.
Investiția într-un contract pe mărfuri presupune cumpărarea și vânzarea de contracte pentru livrarea viitoare a unei anumite mărfuri, cum ar fi aurul, petrolul sau grâul. Iată care sunt pașii de urmat pentru a investi într-un contract pe mărfuri:
1. Alegeți marfa în care doriți să investiți. Luați în considerare factori precum cererea actuală de pe piață, oferta și tendințele de preț.
2. Găsiți un broker de mărfuri sau o platformă de tranzacționare. Aveți nevoie de un broker sau de o platformă care este specializată în tranzacționarea contractelor futures pe mărfuri. Printre exemple se numără TD Ameritrade, E*TRADE și Interactive Brokers.
3. Deschideți un cont de tranzacționare. Brokerul sau platforma vă va ghida prin procesul de deschidere a unui cont. Este posibil să trebuiască să furnizați informații personale și financiare și să îndepliniți anumite criterii de eligibilitate.
4. Aprovizionați-vă contul. Trebuie să depuneți bani în contul dvs. de tranzacționare pentru a cumpăra și vinde contracte de mărfuri.
5. Plasați un ordin. Odată ce contul dvs. este alimentat, puteți plasa un ordin pentru a cumpăra sau a vinde un contract pe mărfuri. Puteți fie să cumpărați un contract futures, ceea ce înseamnă că sunteți de acord să cumpărați marfa la un preț și la o dată prestabilite în viitor, fie să vindeți un contract futures, ceea ce înseamnă că sunteți de acord să livrați marfa la un preț și la o dată prestabilite în viitor.
6. Monitorizați-vă pozițiile. Ca în cazul oricărei investiții, este important să vă monitorizați pozițiile în mod regulat pentru a vă asigura că acestea se aliniază cu obiectivele dumneavoastră de investiții și cu toleranța la risc. De asemenea, este posibil să fie nevoie să vă ajustați pozițiile pe măsură ce condițiile de piață se schimbă.
Rețineți că tranzacționarea contractelor futures pe mărfuri implică riscuri semnificative, inclusiv pierderea potențială a întregii dvs. investiții. Este important să vă documentați, să înțelegeți dinamica pieței și să lucrați cu un broker sau o platformă de tranzacționare de renume.
Da, contractele futures pe mărfuri sunt livrate efectiv. Cu toate acestea, este important să rețineți că nu toate contractele futures sunt decontate prin livrarea mărfii fizice. În schimb, multe contracte futures sunt decontate în numerar, unde diferența dintre prețul contractului și prețul pieței este decontată în numerar.
Pentru acele contracte futures care implică livrarea fizică, procesul de livrare poate varia în funcție de marfă și de bursă. În general, bursa va specifica anumite standarde de calitate și locații de livrare pentru marfa respectivă, iar cumpărătorul și vânzătorul vor conveni asupra acestor termeni la încheierea contractului. Atunci când contractul expiră și este necesară livrarea, vânzătorul va livra marfa fizică la locul specificat, iar cumpărătorul va intra în posesia acesteia.
Este demn de remarcat faptul că majoritatea comercianților de contracte futures pe mărfuri nu sunt interesați să preia livrarea fizică a mărfii. În schimb, aceștia folosesc contractele futures ca o modalitate de a specula pe marginea fluctuațiilor de preț ale mărfii sau pentru a se acoperi împotriva riscului de preț în cadrul operațiunilor lor comerciale. Pentru acești comercianți, este mai frecvent să își compenseze pozițiile înainte de expirarea contractului decât să ia livrarea fizică a mărfii.