Teoria așteptărilor este o teorie a motivației care explică modul în care indivizii iau decizii cu privire la comportamentul lor și ce îi motivează să efectueze anumite acțiuni. Această teorie propune ca motivația unui individ să fie influențată de trei factori cheie: așteptarea, instrumentalitatea și valența. În acest articol, vom discuta despre modul în care teoria așteptărilor poate fi aplicată la locul de muncă pentru a îmbunătăți motivația și performanța angajaților.
Așteptarea se referă la convingerea unui individ că efortul său va duce la o performanță ridicată. Dacă un angajat crede că munca sa asiduă va duce la un rezultat de succes, este mai probabil ca acesta să fie motivat să depună efort. Angajatorii pot crește așteptările prin oferirea unor așteptări și obiective clare, oferind angajaților resursele și instrumentele necesare pentru a atinge aceste obiective și oferind feedback și recunoaștere pentru o muncă bine făcută.
Instrumentalitatea se referă la convingerea unui individ că performanța sa va fi recompensată. Dacă angajații cred că munca lor asiduă va fi recunoscută și recompensată, este mai probabil ca ei să fie motivați să aibă performanțe bune. Angajatorii pot crește instrumentalitatea prin crearea unei legături clare între performanță și recompense, cum ar fi bonusuri, promovări sau alte stimulente.
Valența se referă la valoarea pe care o persoană o acordă recompenselor pe care le va primi. Dacă un angajat apreciază recompensele care îi sunt oferite, va fi mai motivat să lucreze pentru a le obține. Angajatorii pot crește valența prin oferirea de recompense care sunt semnificative și dezirabile pentru angajați, cum ar fi orele de lucru flexibile, timpul liber suplimentar sau oportunitățile de dezvoltare a carierei.
În concluzie, teoria așteptărilor oferă un cadru pentru înțelegerea a ceea ce îi motivează pe indivizi să efectueze anumite acțiuni. Prin creșterea așteptării, a instrumentalității și a valenței la locul de muncă, angajatorii pot îmbunătăți motivația și performanța angajaților. Acest lucru poate duce la creșterea productivității, la o satisfacție mai mare la locul de muncă și, în cele din urmă, la un succes mai mare pentru organizație în ansamblu.
Teoria încălcării așteptărilor (EVT) este o teorie de psihologie socială care explică modul în care oamenii reacționează la comportamente sau acțiuni neașteptate din partea altora. La locul de muncă, un exemplu de EVT ar putea fi dacă un manager se comportă întotdeauna într-un anumit mod, cum ar fi faptul că este serios și formal, dar dintr-o dată începe să facă glume și să se comporte mai relaxat. Acest comportament neașteptat ar putea încălca așteptările angajaților, care sunt obișnuiți cu comportamentul obișnuit al managerului, iar aceștia ar putea reacționa în moduri diferite.
Unii angajați pot găsi schimbarea de comportament revigorantă și pozitivă, în timp ce alții se pot simți inconfortabil sau nesiguri cum să reacționeze. Încălcarea așteptărilor ar putea duce, de asemenea, la modificarea percepțiilor privind competența sau credibilitatea managerului, în funcție de reacțiile individuale ale angajaților.
În concluzie, EVT la locul de muncă poate apărea atunci când comportamentul unei persoane se abate de la ceea ce se așteaptă, ceea ce duce la reacții variate din partea celorlalți. Conștientizarea EVT îi poate ajuta pe manageri să anticipeze și să navigheze reacțiile potențiale ale angajaților la un comportament neașteptat, conducând în cele din urmă la interacțiuni și rezultate mai pozitive la locul de muncă.
Așteptarea la locul de muncă este un concept care se referă la credința sau percepția unui angajat că eforturile sale vor duce la performanțe ridicate, ceea ce va duce ulterior la rezultate sau recompense dezirabile. Cu alte cuvinte, așteptarea este convingerea că, dacă un angajat depune efort și muncește din greu, va obține rezultatele dorite.
Acest concept a fost introdus pentru prima dată de psihologul Victor Vroom în teoria așteptărilor, care afirmă că motivația unui individ este determinată de credința sa în relația dintre efort, performanță și rezultate. Conform acestei teorii, este mai probabil ca angajații să fie motivați atunci când cred că eforturile lor vor duce la îmbunătățirea performanțelor și că performanța îmbunătățită va duce la rezultate dezirabile, cum ar fi promovări, bonusuri sau recunoaștere.
Așteptarea este un considerent important pentru angajatori atunci când aceștia încearcă să își motiveze angajații și să îmbunătățească performanța generală. Angajatorii pot crește așteptările prin comunicarea clară a așteptărilor de performanță, oferind angajaților resursele și sprijinul necesar pentru a reuși și oferind recompense sau recunoaștere pentru performanțe ridicate. Prin crearea unei culturi la locul de muncă care recompensează munca asiduă și performanța ridicată, angajatorii pot crește așteptările și, în cele din urmă, pot îmbunătăți motivația și productivitatea angajaților.
Teoria așteptărilor este o teorie motivațională utilizată în managementul performanței care sugerează că motivația unui individ de a performa se bazează pe convingerea că eforturile sale vor avea ca rezultat un nivel dorit de performanță și că această performanță va conduce la rezultate sau recompense specifice.
Conform teoriei așteptărilor, indivizii sunt motivați să performeze atunci când cred că efortul lor va avea ca rezultat un nivel ridicat de performanță, care, la rândul său, va conduce la rezultatele sau recompensele dorite. Aceste rezultate sau recompense pot fi atât tangibile (cum ar fi creșterile salariale sau bonusurile), cât și intangibile (cum ar fi recunoașterea sau avansarea în carieră).
Teoria așteptărilor propune trei componente cheie care influențează motivația unui individ de a performa:
1. Așteptarea: Aceasta se referă la convingerea unui individ că eforturile sale vor avea ca rezultat un nivel dorit de performanță. Cu alte cuvinte, indivizii trebuie să creadă că eforturile lor vor duce la rezultate de succes în ceea ce privește performanța.
2. Instrumentalitatea: Aceasta se referă la convingerea unui individ că performanța reușită va conduce la rezultatele sau recompensele dorite. Cu alte cuvinte, indivizii trebuie să creadă că performanța lor de succes va duce la recompense tangibile sau intangibile.
3. Valența: Aceasta se referă la valoarea pe care o persoană o acordă rezultatelor sau recompenselor care sunt asociate cu performanța de succes. Cu alte cuvinte, indivizii trebuie să creadă că recompensele sunt dezirabile și că merită efortul necesar pentru a le obține.
În managementul performanței, teoria așteptărilor este utilizată pentru a motiva angajații, asigurându-se că aceștia înțeleg modul în care eforturile lor vor conduce la rezultate de succes ale performanței și la recompensele dorite. Acest lucru poate fi realizat prin stabilirea unor obiective de performanță clare, prin furnizarea de feedback și recunoaștere periodică și prin oferirea de recompense care sunt apreciate de angajați. Prin alinierea convingerilor unui individ cu privire la efortul, performanța și recompensele sale, managerii pot contribui la creșterea motivației și a performanței.