În calitate de proprietar de afacere, este important să țineți evidența tuturor cheltuielilor suportate pentru conducerea afacerii pentru a vă asigura că profiturile sunt maximizate. Cheltuielile generale, care includ cheltuieli indirecte, cum ar fi chiria, utilitățile și salariile, reprezintă o parte semnificativă a acestor cheltuieli. Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca întreprinderile să aplice în exces cheltuielile generale, ceea ce poate avea un impact negativ asupra profiturilor lor. Acest articol va prezenta modul de determinare a cheltuielilor generale supraaplicate în contabilitatea managerială.
Pentru a înțelege cheltuielile generale supraaplicate, trebuie mai întâi să înțelegem ce sunt cheltuielile generale. Costurile generale sunt cheltuieli indirecte care nu pot fi urmărite până la un anumit produs sau serviciu. De exemplu, chiria plătită pentru o fabrică sau un spațiu de birouri este un cost general, deoarece nu este direct legată de producția unui anumit produs sau serviciu. Aceste costuri sunt alocate produselor sau serviciilor pe baza unei metode de alocare, cum ar fi orele de muncă directă sau orele de mașină.
Cheltuielile generale supraaplicate apar atunci când o întreprindere aplică mai multe costuri generale pentru produsele sau serviciile sale decât cele suportate efectiv. Acest lucru se poate întâmpla atunci când costurile generale alocate se bazează pe estimări care sunt semnificativ mai mari decât costurile reale suportate. De exemplu, în cazul în care o întreprindere estimează că va utiliza 10 000 de ore de muncă directă într-un an și aplică 50 000 de dolari în costuri de regie pentru aceste ore de muncă, dar în realitate utilizează doar 8 000 de ore de muncă directă, atunci costurile de regie au fost supraaplicate cu 10 000 de dolari.
Pentru a determina cheltuielile generale supraaplicate, întreprinderile trebuie mai întâi să calculeze costurile generale reale suportate în timpul perioadei contabile. Acest lucru poate fi făcut prin însumarea tuturor cheltuielilor indirecte suportate, cum ar fi chiria, utilitățile și salariile. Următoarea etapă constă în calcularea cheltuielilor generale alocate. Acest lucru se poate face prin înmulțirea ratei cheltuielilor generale, care se calculează prin împărțirea costurilor generale totale la baza de alocare, cu baza de alocare reală utilizată în timpul perioadei contabile.
Odată ce au fost calculate costurile de regie reale și costurile de regie alocate, întreprinderile pot determina dacă au aplicat prea mult sau prea puțin din costurile de regie. În cazul în care costurile de regie alocate sunt mai mari decât costurile de regie efective, atunci întreprinderea a supraaplicat costurile de regie. Dimpotrivă, dacă cheltuielile generale reale sunt mai mari decât cheltuielile generale alocate, atunci afacerea are cheltuieli generale subaplicate.
În concluzie, determinarea cheltuielilor generale supraaplicate este un aspect important al contabilității manageriale. Prin calcularea costurilor de regie reale și a costurilor de regie alocate, întreprinderile pot identifica dacă au costuri de regie supraaplicate sau subaplicate. Aceste informații pot ajuta întreprinderile să își ajusteze metodele de alocare și să își îmbunătățească rentabilitatea.