În calitate de proprietar de afacere, este esențial să alocați costurile în mod corespunzător pentru a asigura profitabilitatea. Una dintre cele mai eficiente metode de alocare a costurilor este metoda dublei-distribuiri. Această metodă permite întreprinderilor să aloce costurile departamentelor, produselor sau serviciilor pe baza atât a utilizării, cât și a consumului acestora.
Metoda dublei distribuții începe prin identificarea costurilor directe care sunt ușor de atribuit unor produse sau servicii specifice. Aceste costuri sunt denumite costuri de primă etapă și includ materiale directe, costuri cu forța de muncă și alte cheltuieli care sunt direct asociate cu procesul de producție.
După identificarea costurilor de primă etapă, întreprinderile alocă apoi costurile indirecte departamentelor pe baza utilizării lor. Aceste costuri indirecte sunt denumite costuri din a doua etapă și includ cheltuielile generale, cum ar fi chiria, utilitățile și cheltuielile administrative.
După ce costurile din a doua etapă au fost alocate departamentelor, metoda dublei distribuții alocă costurile pentru produse sau servicii pe baza consumului acestora. Acest lucru se face prin alocarea costurilor pe baza utilizării departamentului de către fiecare produs sau serviciu.
Metoda de repartizare dublă a costurilor este benefică pentru întreprinderi din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ea oferă o imagine mai precisă a costului real de producere a unui produs sau serviciu. Aceste informații sunt esențiale atunci când se iau decizii de stabilire a prețurilor sau când se determină ce produse sau servicii trebuie produse în continuare.
În al doilea rând, metoda dublei repartizări permite întreprinderilor să identifice domeniile în care pot reduce costurile. Analizând repartizarea costurilor, întreprinderile pot identifica departamentele sau produsele care consumă o cantitate disproporționată de resurse și pot lua măsuri adecvate pentru a reduce aceste costuri.
În concluzie, metoda dublei repartizări a costurilor este o modalitate eficientă pentru întreprinderi de a repartiza costurile pe baza utilizării și a consumului. Prin utilizarea acestei metode, întreprinderile pot obține o înțelegere mai exactă a costurilor lor reale și pot lua decizii în cunoștință de cauză care le pot îmbunătăți rentabilitatea.
Alocarea costurilor este un aspect crucial al planificării și strategiei de afaceri, deoarece implică procesul de alocare a costurilor indirecte pentru produse, servicii sau procese. Există trei metode principale de alocare a costurilor pe care afacerile le pot utiliza, inclusiv:
1. Metoda alocării directe: Această metodă implică atribuirea directă a costurilor la un anumit produs sau serviciu. De exemplu, dacă o companie produce două produse A și B, iar costurile indirecte din fabrică sunt de 1.000 de dolari, iar timpul de producție pentru A este de 20 de ore, iar pentru B de 30 de ore, atunci costurile indirecte alocate lui A vor fi de 400 de dolari (20/50*1.000 de dolari) și de 600 de dolari (30/50*1.000 de dolari) pentru B.
2. Metoda de alocare a costurilor indirecte. Calcularea costurilor pe activități: Această metodă presupune identificarea activităților care generează costuri într-o afacere și alocarea acestor costuri produselor sau serviciilor care le utilizează. De exemplu, dacă o întreprindere are un proces de producție care implică mai multe activități, cum ar fi pregătirea, inspecția, prelucrarea și ambalarea, atunci costul fiecărei activități este identificat și alocat produsului pe baza utilizării activității respective.
3. Alocarea în funcție de factorii de cost: Această metodă presupune identificarea unui factor de cost care este asociat cu un anumit cost și apoi alocarea acelui cost produsului sau serviciului care este responsabil pentru acel factor de cost. De exemplu, în cazul în care o companie are un factor de cost reprezentat de orele de utilaj, atunci costurile generale vor fi alocate pe baza utilizării orelor de utilaj de către fiecare produs sau serviciu.
În concluzie, alegerea metodei adecvate de alocare a costurilor este esențială pentru succesul afacerii. Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, iar întreprinderile ar trebui să selecteze metoda care se potrivește nevoilor și obiectivelor lor de afaceri. În plus, o alocare precisă a costurilor ajută întreprinderile să ia decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește stabilirea prețurilor, mixul de produse și analiza rentabilității.
Alocarea costurilor este un proces de alocare a costurilor la diferite departamente, produse sau servicii dintr-o organizație. Există mai multe metode de alocare a costurilor utilizate de întreprinderi pentru a distribui costurile. În cele ce urmează sunt prezentate diferitele tipuri de metode de alocare a costurilor:
1. Costuri directe: Această metodă atribuie doar costurile directe de producție produselor sau serviciilor. Costurile indirecte, cum ar fi chiria, utilitățile și cheltuielile administrative, nu sunt alocate produselor.
2. Calcularea costurilor prin absorbție: Această metodă alocă toate costurile directe și indirecte de producție produselor sau serviciilor. Aceasta include costurile fixe, cum ar fi chiria, salariile și utilitățile.
3. Calcularea costurilor pe activități (ABC): Această metodă atribuie costurile pe baza activităților implicate în producerea unui produs sau serviciu. Ea identifică activitățile care generează costuri și le atribuie produselor sau serviciilor pe baza utilizării activităților respective.
4. Step-Down Costing: Această metodă atribuie costurile într-o ordine secvențială. Ea atribuie mai întâi costurile departamentului care generează costurile și apoi distribuie costurile rămase altor departamente pe baza utilizării de către acestea a departamentului inițial.
5. Calcularea costurilor marginale: Această metodă atribuie doar costurile variabile de producție produselor sau serviciilor. Costurile fixe nu sunt alocate produselor sau serviciilor.
6. Costul standard: Această metodă atribuie costurile pe baza unui cost standard prestabilit pentru fiecare produs sau serviciu. Costul real este comparat cu costul standard, iar diferența este fie imputată produsului, fie anulată ca pierdere.
Fiecare metodă de alocare a costurilor are avantajele și dezavantajele sale, iar întreprinderile ar trebui să aleagă cea mai potrivită metodă în funcție de cerințele și obiectivele lor.