Când vine vorba de încheierea unei relații de muncă, există două moduri în care aceasta se poate întâmpla: demisia și concedierea. Deși ambele implică faptul că angajatul nu mai lucrează pentru angajator, cele două sunt fundamental diferite ca natură.
O demisie este atunci când un angajat alege în mod voluntar să își părăsească locul de muncă. Aceștia pot face acest lucru dintr-o varietate de motive, cum ar fi găsirea unei oportunități mai bune, relocarea sau urmărirea unui alt parcurs profesional. Demisiile sunt de obicei inițiate de către angajat, care va oferi angajatorului o perioadă de preaviz pentru a permite o tranziție ușoară. Angajatorul poate solicita o scrisoare de demisie ca o înregistrare oficială a deciziei angajatului de a pleca.
Pe de altă parte, o reziliere este atunci când un angajator pune capăt relației de muncă cu un angajat. Acest lucru se poate întâmpla din diverse motive, cum ar fi performanțe slabe, comportament necorespunzător sau factori economici. Încheierile sunt inițiate de către angajator, care trebuie să respecte cerințele legale și politicile companiei pentru a se asigura că angajatul este tratat în mod corect. În unele cazuri, angajații pot fi concediați imediat, în timp ce altora li se pot acorda perioade de preaviz sau indemnizații de concediere.
O diferență esențială între o demisie și o reziliere este nivelul de control pe care fiecare parte îl are asupra situației. Demisiile sunt în întregime în mâinile angajatului, care poate alege când și cum să plece. Încheierile, pe de altă parte, sunt inițiate de către angajator și pot fi neașteptate sau chiar nedorite pentru angajat.
O altă diferență este reprezentată de impactul asupra angajărilor viitoare. Demisiile sunt în general privite ca o alegere voluntară și este posibil să nu ridice semnale de alarmă pentru viitorii angajatori. Cu toate acestea, demisiile pot fi văzute ca un semn negativ în dosarul unui angajat și pot face mai dificilă găsirea unui viitor loc de muncă pentru acesta.
În cele din urmă, există implicații juridice care trebuie luate în considerare. Dacă un angajat demisionează, acesta nu are, în general, niciun recurs legal împotriva angajatorului său. În schimb, dacă un angajat este concediat, acesta poate avea motive legale pentru a contesta decizia dacă consideră că a fost nedreaptă sau discriminatorie.
În concluzie, deși atât demisiile, cât și concedierile implică faptul că un angajat își părăsește locul de muncă, acestea diferă în ceea ce privește natura, controlul, impactul și implicațiile juridice. Este important ca atât angajatorii, cât și angajații să înțeleagă aceste diferențe pentru a asigura o despărțire ușoară și echitabilă atunci când vine momentul.
Atunci când un angajat demisionează de la un loc de muncă, se consideră, în general, că este o decizie voluntară de a părăsi compania. Cu toate acestea, în unele cazuri, un angajator poate alege să marcheze plecarea unui angajat ca fiind o reziliere, chiar dacă angajatul a demisionat. Acest lucru se poate datora unui număr de motive, cum ar fi:
1. Politica: Unele companii au în vigoare politici care impun ca toate plecările angajaților să fie marcate ca o reziliere, indiferent de motivul plecării.
2. Indemnizația de plecare: În unele cazuri, un angajat care demisionează poate fi eligibil pentru o indemnizație de concediere, care este de obicei oferită doar angajaților care sunt concediați. Prin marcarea plecării ca fiind o reziliere, compania poate fi în măsură să ofere salariatului indemnizația de concediere.
3. Indemnizații de șomaj: În unele state, angajații care sunt concediați pot fi eligibili pentru indemnizații de șomaj, în timp ce cei care demisionează pot să nu fie. În cazul în care compania marchează plecarea ca fiind o încetare a contractului de muncă, angajatul poate fi în măsură să solicite indemnizații de șomaj.
4. Documentația: În unele cazuri, compania poate marca plecarea unui angajat ca fiind o încetare a contractului de muncă în scopuri de documentare. Acest lucru ar putea fi important în cazul în care compania trebuie să furnizeze referințe pentru angajat în viitor, deoarece ar putea fi mai ușor de explicat o concediere decât o demisie.
În general, deși poate fi frustrant să ți se marcheze plecarea ca o încetare a contractului de muncă atunci când ai demisionat, este important să înțelegi că pot exista motive valide pentru această decizie. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la modul în care a fost clasificată plecarea dvs., cel mai bine este să vorbiți cu fostul angajator sau cu departamentul de resurse umane pentru clarificări.
Da, este posibil să fiți concediat după ce ați demisionat. Acest lucru se poate întâmpla în anumite situații, cum ar fi dacă sunteți cercetat pentru comportament necorespunzător sau dacă ați încălcat politicile companiei. În plus, dacă vă anunțați demisia, dar apoi aveți un comportament care încalcă contractul de muncă, angajatorul dumneavoastră poate alege să vă concedieze înainte de data demisiei. Este important să vă revizuiți contractul de muncă și politicile companiei pentru a vă înțelege drepturile și obligațiile, precum și orice potențiale consecințe ale demisiei.
Rezilierea și demisia sunt două scenarii diferite care pot duce la încetarea unei relații de muncă. Atunci când un angajat este concediat, înseamnă că angajatorul a decis să pună capăt relației de muncă din motive precum performanțe slabe, încălcarea politicii companiei sau constrângeri financiare. Pe de altă parte, atunci când un angajat demisionează, înseamnă că acesta a decis să pună capăt relației de muncă din motive personale, cum ar fi urmărirea altor oportunități sau motive personale.
În ceea ce privește salariul final, principala diferență între reziliere și demisie este obligația angajatorului de a plăti angajatul. În cazul încetării contractului de muncă, angajatorul este obligat să plătească angajatului toate salariile restante și beneficiile datorate, inclusiv orice timp de concediu sau indemnizație de boală acumulată. În plus, în unele state, un angajator poate fi obligat să ofere o indemnizație de concediere angajaților concediați.
În cazul demisiei, angajatorul este, în general, obligat să plătească angajatului doar orele lucrate până în ultima sa zi de muncă. Cu toate acestea, în cazul în care angajatul a acumulat timp de concediu sau indemnizație de boală, angajatorul poate fi obligat să plătească angajatului și aceste beneficii, în funcție de politicile companiei și de legislația statului.
Este important atât pentru angajatori, cât și pentru angajați să își înțeleagă drepturile și obligațiile atunci când vine vorba de plata finală în caz de concediere sau demisie. Angajatorii trebuie să se asigure că respectă toate legile aplicabile și politicile companiei, în timp ce angajații trebuie să fie conștienți de drepturile lor și să se asigure că primesc toate salariile și beneficiile care li se cuvin.