Când vine vorba de comerțul internațional, există mai multe instrumente financiare care pot ajuta la facilitarea tranzacțiilor între cumpărători și vânzători. Două astfel de instrumente sunt scrisorile de credit și scrisorile de garanție. Deși pot părea similare la prima vedere, există câteva diferențe esențiale între cele două care merită să fie înțelese.
O scrisoare de credit (LC) este un document emis de o bancă care garantează plata vânzătorului la primirea anumitor documente din partea cumpărătorului. În esență, banca acționează ca un intermediar între cumpărător și vânzător, asigurându-se că vânzătorul va primi plata atâta timp cât îndeplinește termenii scrisorii de credit. Cumpărătorul plătește băncii un comision pentru acest serviciu, care reprezintă de obicei un procent din valoarea totală a tranzacției.
Pe de altă parte, o scrisoare de garanție (LG) este un document emis de o bancă care garantează plata către o terță parte (adesea un furnizor sau un antreprenor) în cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile. LG-urile sunt adesea utilizate în industria construcțiilor, unde furnizorii și antreprenorii pot solicita o garanție de plată înainte de a începe lucrul la un proiect. Spre deosebire de LC-uri, LG-urile nu implică o plată de la cumpărător către bancă.
Una dintre principalele diferențe dintre LC-uri și LG-uri este momentul plății. În cazul unei LC, plata se face de obicei la primirea documentelor care dovedesc că vânzătorul și-a îndeplinit obligațiile (cum ar fi documentele de expediție sau un conosament). În cazul unei LG, plata se face numai dacă cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile. Acest lucru înseamnă că o LG este, în esență, o formă de asigurare pentru partea terță, oferindu-i o garanție de plată în cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile.
O altă diferență între LC-uri și LG-uri este nivelul de risc implicat. În cazul unei LC, banca își asumă riscul de plată, deoarece garantează plata vânzătorului. Acest lucru înseamnă că solvabilitatea cumpărătorului reprezintă o preocupare mai puțin importantă pentru vânzător, deoarece acesta știe că va primi plata atâta timp cât respectă termenii LC. Cu toate acestea, în cazul unei LG, banca garantează plata doar în caz de neplată, ceea ce înseamnă că partea terță poate fi mai precaută în ceea ce privește încheierea unei tranzacții cu un cumpărător care are un istoric de neplată.
În concluzie, deși atât scrisorile de credit, cât și scrisorile de garanție sunt instrumente financiare utile pentru facilitarea comerțului internațional, ele servesc unor scopuri diferite și implică niveluri diferite de risc. Este important pentru cumpărători și vânzători să înțeleagă aceste diferențe și să aleagă instrumentul care se potrivește cel mai bine nevoilor lor.
O scrisoare de credit (LOC) este un instrument financiar care este utilizat în mod obișnuit în tranzacțiile comerciale internaționale. Este un angajament scris din partea unei bănci care garantează plata către un vânzător în numele unui cumpărător. Există patru tipuri principale de scrisori de credit:
1. Scrisoarea de credit revocabilă: O scrisoare de credit revocabilă poate fi modificată sau anulată în orice moment de către banca emitentă, fără o notificare prealabilă a beneficiarului. Acest tip de scrisoare de credit este rar utilizat în comerțul internațional, deoarece nu oferă vânzătorului o garanție suficientă.
2. Scrisoarea de credit irevocabilă: O scrisoare de credit irevocabilă nu poate fi modificată sau anulată fără acordul tuturor părților implicate. Aceasta oferă vânzătorului un grad ridicat de siguranță, deoarece reprezintă un angajament din partea băncii emitente de a plăti vânzătorul atâta timp cât sunt respectați termenii scrisorii de credit.
3. Scrisoarea de credit confirmată: O scrisoare de credit confirmată este un tip de scrisoare de credit irevocabilă care este garantată de o a doua bancă, de obicei banca cumpărătorului. Aceasta oferă un nivel suplimentar de securitate pentru vânzător, deoarece garantează că plata va fi primită chiar dacă banca emitentă nu onorează scrisoarea de credit.
4. Scrisoarea de credit standby: O scrisoare de credit standby este un tip de scrisoare de garanție care este utilizată ca metodă de plată de rezervă în cazul în care cumpărătorul nu reușește să își îndeplinească obligațiile de plată. Este adesea utilizată în tranzacțiile interne sau în scopuri necomerciale, cum ar fi garanțiile de performanță sau garanțiile de împrumut. De obicei, nu este utilizată în comerțul internațional, deoarece nu oferă același nivel de securitate ca alte tipuri de scrisori de garanție.
În domeniul financiar și fiscal, LG și LC sunt termeni care sunt utilizați în mod obișnuit pentru a se referi la diferite tipuri de obligațiuni. LG înseamnă obligațiuni guvernamentale locale, în timp ce LC înseamnă obligațiuni corporative locale.
Obligațiunile guvernamentale locale sunt emise de administrațiile locale pentru a finanța proiecte specifice, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii, școli, unități sanitare și alte servicii publice. Aceste obligațiuni sunt susținute de deplina credință a administrației locale și, în general, sunt considerate o investiție sigură, cu un risc scăzut. Ele oferă, de obicei, rate ale dobânzii mai mici decât alte tipuri de obligațiuni, datorită nivelului lor scăzut de risc.
Pe de altă parte, obligațiunile corporative locale sunt emise de companii pentru a strânge capital pentru operațiunile lor. Aceste obligațiuni nu sunt garantate de guvern și, prin urmare, sunt considerate mai riscante decât obligațiunile guvernamentale locale. Acestea oferă de obicei rate ale dobânzii mai mari pentru a compensa investitorii pentru riscul suplimentar.
Pe scurt, principala diferență între obligațiunile LG și LC este emitentul. Obligațiunile LG sunt emise de administrațiile locale pentru a finanța proiecte publice și, în general, sunt considerate investiții cu risc scăzut. Obligațiunile LC, pe de altă parte, sunt emise de companii pentru a-și finanța operațiunile și sunt considerate a fi investiții mai riscante.