Contabilitatea este un aspect crucial al fiecărei afaceri, indiferent de industrie sau dimensiune. Unul dintre aspectele esențiale ale contabilității este reprezentat de conturile de încasat. Conturile de încasat se referă la banii pe care o afacere îi datorează clienților săi pentru bunurile sau serviciile pe care le-a furnizat, dar pentru care nu a primit încă plata. Valoarea brută a creanțelor este un termen care este utilizat în mod obișnuit în contabilitate. În acest articol, vom explora ce reprezintă creanțele brute și de ce este esențial.
Valoarea brută a creanțelor este suma totală a facturilor neplătite pe care o are o afacere la un anumit moment dat. Este suma tuturor sumelor care sunt datorate unei afaceri de către clienții săi. Atunci când o întreprindere furnizează bunuri sau servicii clienților săi, aceasta creează o factură care specifică suma pe care clientul o datorează. Suma tuturor facturilor neplătite reprezintă valoarea brută a creanțelor.
Valoarea brută a creanțelor este un indicator esențial pentru întreprinderi. Aceasta le ajută să înțeleagă câți bani le datorează clienții și câți bani se pot aștepta să primească în viitor. Este, de asemenea, un indicator crucial al sănătății financiare a unei întreprinderi. Un nivel ridicat al creanțelor brute înseamnă că o întreprindere are o mulțime de facturi restante și este posibil să se confrunte cu probleme de flux de numerar. Pe de altă parte, un nivel scăzut al creanțelor brute înseamnă că o întreprindere colectează plățile cu promptitudine și că are o sănătate financiară bună.
Gestionarea creanțelor brute este esențială pentru întreprinderi. Acestea trebuie să se asigure că încasează plățile cu promptitudine pentru a evita problemele de flux de numerar. O modalitate de a face acest lucru este prin stabilirea unor termene de plată clare și prin urmărirea clienților care au facturi restante. De asemenea, întreprinderile pot lua în considerare posibilitatea de a oferi stimulente clienților care plătesc mai devreme sau de a-i penaliza pe cei care plătesc cu întârziere. Prin gestionarea eficientă a creanțelor brute, întreprinderile își pot îmbunătăți fluxul de numerar și își pot menține sănătatea financiară.
În concluzie, valoarea brută a creanțelor este o măsură esențială în contabilitate. Aceasta se referă la valoarea totală a facturilor neplătite pe care o întreprindere le are la un anumit moment dat. Întreprinderile trebuie să își gestioneze în mod eficient creanțele brute pentru a se asigura că încasează plățile cu promptitudine și că își mențin sănătatea financiară. Înțelegând ce este creanța brută și de ce este esențială, întreprinderile pot lua decizii în cunoștință de cauză și își pot îmbunătăți procesele contabile.
Conturile de încasat (RA) reprezintă suma de bani pe care o companie o datorează clienților săi pentru bunuri sau servicii vândute pe credit. Valoarea brută a creanțelor este suma totală de bani pe care o companie o datorează clienților săi, inclusiv orice sumă care poate fi considerată neîncasabilă sau creanță nerecuperabilă. Pe de altă parte, creanțele nete reprezintă suma de bani pe care o societate se așteaptă să o încaseze de la clienții săi, după luarea în considerare a oricăror sume necolectabile.
Pentru a calcula valoarea netă a creanțelor, o societate trebuie să estimeze valoarea creanțelor neperformante pe care este probabil să le înregistreze, pe baza datelor istorice și a condițiilor actuale de piață. Această estimare este scăzută din soldul brut al creanțelor pentru a obține soldul net al creanțelor.
Cu alte cuvinte, valoarea brută a creanțelor reprezintă suma totală de bani datorată unei companii de către clienții săi, indiferent dacă este sau nu probabil ca acești bani să fie încasați. Creanțele nete reprezintă suma de bani pe care o societate o va încasa efectiv de la clienții săi. Înțelegerea diferenței dintre valoarea brută și cea netă a creanțelor este importantă pentru o raportare și prognoză financiară exactă, deoarece poate avea un impact asupra fluxului de numerar și a sănătății financiare generale a unei companii.
În contabilitate și în evidența contabilă, creanțele brute sunt un cont de activ care reprezintă valoarea totală a facturilor restante ale clienților pe care o companie nu le-a încasat încă. De obicei, acesta este listat în bilanț la secțiunea "Conturi de primit", care este o subcategorie a activelor circulante.
Bilanțul este o situație financiară care oferă o imagine de ansamblu a poziției financiare a unei companii la un anumit moment dat. Contul de creanțe este inclus în secțiunea de active circulante a bilanțului deoarece reprezintă bani care se așteaptă să fie încasați în termen de un an.
Valoarea totală a creanțelor brute este raportată în bilanț la valoarea sa integrală, înainte de orice provizioane pentru creanțe îndoielnice sau creanțe neperformante. Provizionul pentru creanțe îndoielnice este un cont de contrapartidă care este utilizat pentru a compensa valoarea brută a creanțelor pentru a reflecta suma estimată care ar putea să nu fie încasată.
Valoarea netă a creanțelor se calculează prin scăderea provizionului pentru creanțe incerte din valoarea brută a creanțelor. Creanțele nete reprezintă valoarea creanțelor pe care o societate se așteaptă să le încaseze.
Pe scurt, valoarea brută a creanțelor este raportată în bilanț ca activ în secțiunea "Creanțe", care este o subcategorie a activelor circulante. Acesta reprezintă valoarea totală a facturilor restante ale clienților pe care o societate nu le-a încasat încă.
În contabilitate și în evidența contabilă, există trei tipuri de creanțe pe care le poate avea o afacere:
1. Conturi de încasat: Creanțele se referă la banii pe care clienții îi datorează unei companii pentru bunuri sau servicii care au fost vândute, dar care nu au fost încă plătite. Acestea sunt, de obicei, datorii pe termen scurt care se așteaptă să fie colectate în câteva săptămâni sau luni. Întreprinderile trimit adesea facturi clienților lor cu condiții de plată, cum ar fi plata în termen de 30 de zile.
2. Efecte de încasat: Efectele de primit sunt un tip de bilet la ordin pe care o întreprindere îl emite către un client sau o altă întreprindere, promițând să plătească o anumită sumă de bani la o dată viitoare. Efectele de primit sunt utilizate de obicei pentru datorii pe termen mai lung care nu se așteaptă să fie rambursate în câteva săptămâni sau luni.
3. Alte creanțe: Această categorie include orice alt tip de creanță pe care o poate avea o întreprindere, cum ar fi dobânzile de încasat, chiriile de încasat sau dividendele de încasat. Acestea sunt, de obicei, datorii pe termen scurt care se așteaptă să fie încasate în câteva săptămâni sau luni.