Managementul stocurilor este un aspect crucial al oricărei afaceri care se ocupă cu produse fizice. Implică urmărirea nivelului stocurilor, comandarea de noi articole și asigurarea faptului că există întotdeauna suficiente stocuri disponibile pentru a satisface cererea clienților. Pentru a gestiona eficient inventarul, întreprinderile trebuie să aleagă metoda corectă de inventariere. În acest articol, vom discuta despre diferitele tipuri de metode de inventariere, precum și despre avantajele și dezavantajele acestora.
FIFO este o metodă de inventariere populară care presupune că primele articole cumpărate sunt primele articole vândute. Această metodă este utilizată în mod obișnuit în industriile în care produsele au un termen de valabilitate limitat, cum ar fi industria alimentară. Metoda FIFO asigură că cele mai vechi articole sunt vândute primele, reducând riscul de deteriorare și risipă. De asemenea, ajută la obținerea unei imagini mai exacte a costului bunurilor vândute.
LIFO este opusul metodei FIFO. Acesta presupune că cele mai recent achiziționate articole sunt primele articole vândute. Această metodă este frecvent utilizată în industriile în care costul bunurilor este în creștere, cum ar fi industria electronică. Metoda LIFO poate contribui la reducerea impozitelor în perioadele de inflație, deoarece presupune că cele mai scumpe articole sunt vândute primele, ceea ce duce la un venit net mai mic.
Metoda mediei ponderate calculează costul mediu pe unitate de stoc. Ea ia în considerare costul total al tuturor articolelor din stoc și îl împarte la numărul total de unități. Această metodă este utilizată în mod obișnuit în industriile în care costul bunurilor fluctuează frecvent, cum ar fi industria chimică. Metoda mediei ponderate este ușor de calculat și oferă o imagine mai precisă a costului bunurilor vândute.
Metoda identificării specifice urmărește costul fiecărui articol individual din inventar. Această metodă este frecvent utilizată în industriile în care articolele au o valoare unică, cum ar fi industria de artă. Metoda identificării specifice oferă cea mai precisă imagine a costului bunurilor vândute, dar poate fi o metodă care necesită mult timp și poate fi costisitoare pentru implementare.
Alegerea metodei corecte de inventariere este crucială pentru o gestionare eficientă a stocurilor. Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, iar întreprinderile trebuie să ia în considerare industria lor, tipul de produs și structura costurilor pentru a determina cea mai bună metodă pentru nevoile lor. Prin selectarea metodei corecte de inventariere, întreprinderile se pot asigura că au suficiente stocuri disponibile pentru a satisface cererea clienților, pot reduce risipa și deteriorarea și pot oferi o imagine exactă a costului bunurilor vândute.
În contextul administrării unei afaceri, există, în general, cinci tipuri de inventar pe care o companie le poate păstra. Acestea sunt:
1. Inventarul de materii prime: Acesta se referă la materiile prime sau la componentele pe care o companie le folosește pentru a-și fabrica produsele. Stocurile de materii prime sunt de obicei achiziționate în vrac și depozitate până când sunt necesare în procesul de producție.
2. Stocul de producție în curs de execuție: Acesta se referă la produsele parțial finalizate la care încă se lucrează în procesul de producție. Stocul de producție în curs de execuție poate include produse care sunt în curs de asamblare, de testare sau de inspecție.
3. Stocuri de produse finite: Acesta se referă la produsele finalizate care sunt gata să fie vândute clienților. Stocurile de produse finite sunt de obicei depozitate într-un depozit sau centru de distribuție până când sunt expediate către clienți.
4. Stocuri de întreținere, reparații și exploatare (MRO): Acesta se referă la articolele de care o companie are nevoie pentru a-și menține buna funcționare a instalațiilor și echipamentelor. Inventarul MRO poate include articole precum piese de schimb, unelte și produse de curățare.
5. Inventarul de consignație: Aceasta se referă la inventarul care este deținut de un furnizor, dar care este deținut de un client. Inventarul de consignație este utilizat de obicei în situațiile în care un furnizor dorește să pună produsele sale la dispoziția clienților fără a le cere acestora să cumpere inventarul în avans.
Inventarul este o parte crucială a oricărei afaceri care se ocupă cu cumpărarea și vânzarea de bunuri. Există șase tipuri principale de inventar cu care afacerile se ocupă în mod obișnuit. Aceste tipuri sunt:
1. Inventarul de materii prime: Acest tip de inventar include toate materialele care sunt necesare pentru fabricarea produselor finite. Materiile prime pot fi sub formă de componente sau piese care sunt necesare pentru a realiza un produs final.
2. Inventarul de producție în curs de execuție: Acest tip de inventar include toate produsele parțial finite care sunt în curs de fabricație. Stocul de producție în curs de execuție se găsește de obicei în unitățile de producție în care produsele sunt realizate în etape.
3. Stocuri de produse finite: Acest tip de inventar include toate produsele finalizate care sunt gata să fie vândute. Stocul de produse finite poate fi găsit în depozite sau în magazinele de vânzare cu amănuntul.
4. Stocuri de întreținere, reparații și exploatare (MRO): Acest inventar include toate consumabilele și echipamentele care sunt utilizate pentru a menține o afacere în funcțiune. Inventarul MRO poate include articole precum furnituri de birou, articole de curățenie și piese de întreținere a echipamentelor.
5. Inventarul de consignație: Acest inventar este deținut de un furnizor, dar este păstrat de un comerciant cu amănuntul până când este vândut. Retailerul nu plătește pentru inventar până când acesta nu este vândut, iar orice inventar nevândut este returnat furnizorului.
6. Stoc de siguranță: Acest stoc este păstrat ca rezervă în caz de cerere neașteptată sau de întreruperi ale lanțului de aprovizionare. Stocul de siguranță poate contribui la asigurarea faptului că o afacere poate continua să funcționeze chiar dacă există probleme cu lanțul de aprovizionare.