Când vorbim despre cerere, ne referim la cantitatea unui bun sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuși și capabili să o cumpere la un anumit preț. Curba cererii este o reprezentare grafică a relației dintre prețul unui bun și cantitatea din acel bun pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere. Totuși, ce se întâmplă cu curba cererii atunci când utilitatea marginală este constantă? Să explorăm.
Utilitatea marginală este satisfacția sau beneficiul suplimentar pe care un consumator îl obține prin consumarea unei unități suplimentare dintr-un bun sau serviciu. Atunci când această utilitate marginală este constantă, înseamnă că fiecare unitate suplimentară de bun sau serviciu oferă același nivel de satisfacție ca și unitatea anterioară. Acest lucru este cunoscut sub numele de legea utilității marginale descrescătoare, care prevede că, pe măsură ce un consumator consumă din ce în ce mai multe unități dintr-un bun sau serviciu, satisfacția suplimentară derivată din fiecare unitate suplimentară scade.
Acum, să examinăm modul în care această lege afectează curba cererii. Atunci când utilitatea marginală este constantă, înseamnă că fiecare unitate suplimentară de bun sau serviciu oferă același nivel de satisfacție ca și unitatea anterioară. Prin urmare, consumatorii vor continua să cumpere bunul sau serviciul până în punctul în care utilitatea marginală este egală cu prețul pe care sunt dispuși să îl plătească pentru acesta.
Cu alte cuvinte, consumatorii vor continua să achiziționeze bunul sau serviciul până la punctul în care utilitatea marginală este egală cu prețul pe care sunt dispuși să îl plătească pentru acesta. Acest punct este cunoscut sub numele de surplusul consumatorului. Surplusul consumatorului reprezintă diferența dintre prețul pe care consumatorii sunt dispuși să îl plătească pentru un bun sau serviciu și prețul real pe care îl plătesc.
Ca urmare, atunci când utilitatea marginală este constantă, curba cererii este relativ abruptă. Acest lucru se datorează faptului că consumatorii sunt dispuși să achiziționeze bunul sau serviciul doar până la punctul în care utilitatea marginală este egală cu prețul pe care sunt dispuși să îl plătească pentru acesta. Dacă prețul crește, utilitatea marginală nu va mai fi egală cu prețul, iar consumatorii își vor reduce cererea pentru bunul sau serviciul respectiv.
În concluzie, impactul utilității marginale constante asupra curbei cererii constă în faptul că aceasta devine relativ abruptă. Acest lucru se datorează faptului că consumatorii sunt dispuși să cumpere bunul sau serviciul doar până la punctul în care utilitatea marginală este egală cu prețul pe care sunt dispuși să îl plătească pentru acesta. Prin urmare, întreprinderile trebuie să fie atente să nu crească prea mult prețul unui bun sau serviciu, deoarece acest lucru ar putea duce la o scădere a cererii.
Curba cererii și utilitatea marginală sunt două concepte importante în economie și sunt legate între ele. Curba cererii reprezintă relația dintre prețul unui produs sau serviciu și cantitatea din acel produs sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuși și capabili să o cumpere. Pe de altă parte, utilitatea marginală se referă la satisfacția sau beneficiul suplimentar pe care un consumator îl obține prin consumarea unei unități în plus dintr-un produs.
Relația dintre curba cererii și utilitatea marginală se bazează pe legea utilității marginale descrescătoare. Conform acestei legi, utilitatea marginală a unui produs scade pe măsură ce consumatorul consumă mai multe unități din el. Prin urmare, consumatorul este dispus să plătească mai puțin pentru fiecare unitate suplimentară de produs, ceea ce se reflectă în curba cererii cu pantă descendentă.
De exemplu, să presupunem că un consumator este dispus să plătească 10 $ pentru prima unitate a unui produs și 8 $ pentru a doua unitate. Utilitatea marginală a primei unități este mai mare decât a celei de-a doua unități, motiv pentru care consumatorul este dispus să plătească mai mult pentru aceasta. Pe măsură ce consumatorul consumă mai multe unități, utilitatea marginală începe să scadă, iar consumatorul este dispus să plătească mai puțin pentru fiecare unitate suplimentară.
Această relație dintre curba cererii și utilitatea marginală este importantă pentru întreprinderi, deoarece le ajută să înțeleagă comportamentul consumatorilor și strategiile de stabilire a prețurilor. Analizând utilitatea marginală a unui produs, întreprinderile pot determina punctul optim de preț care le va maximiza profiturile, satisfăcând în același timp cererea consumatorilor.
Nu, utilitatea nu este constantă pe o curbă a cererii. Curba cererii reprezintă relația dintre cantitatea unui bun sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere și prețul acestuia. Utilitatea, pe de altă parte, reprezintă satisfacția sau utilitatea pe care un consumator o obține din consumul unui bun sau serviciu.
Pe măsură ce prețul unui bun sau serviciu se modifică, preferințele consumatorilor și disponibilitatea lor de a plăti se modifică și ele, ceea ce duce la o modificare a utilității lor. Prin urmare, utilitatea unui bun sau serviciu variază în diferite puncte de-a lungul curbei cererii.
În plus, forma curbei cererii afectează, de asemenea, nivelul de utilitate. De exemplu, în cazul în care curba cererii este abruptă, o mică modificare a prețului va duce la o modificare semnificativă a cantității cerute, ceea ce indică faptul că consumatorii obțin un nivel ridicat de utilitate de la bunul sau serviciul respectiv.
În concluzie, utilitatea nu este constantă pe o curbă a cererii, deoarece depinde de prețul bunului sau serviciului și de preferințele consumatorilor.
Curba cererii este înclinată în jos din trei motive principale:
1. Efectul venitului: Atunci când prețul unui bun sau serviciu scade, puterea de cumpărare a consumatorilor crește, ceea ce înseamnă că aceștia pot cumpăra aceeași cantitate de bun sau serviciu cu mai puțini bani. Prin urmare, este mai probabil ca aceștia să achiziționeze o cantitate mai mare din bunul sau serviciul respectiv, ceea ce duce la o cerere mai mare. În schimb, atunci când prețul unui bun sau serviciu crește, puterea de cumpărare a consumatorilor scade, iar aceștia tind să cumpere mai puține bunuri sau servicii, ceea ce duce la o cerere mai mică.
2. Efectul de substituție: Atunci când prețul unui bun sau al unui serviciu scade, acesta devine relativ mai ieftin în comparație cu alte bunuri sau servicii. Consumatorii tind să înlocuiască bunul sau serviciul relativ mai ieftin cu altele, ceea ce duce la o creștere a cererii pentru bunul sau serviciul mai ieftin. În schimb, atunci când prețul unui bun sau serviciu crește, acesta devine relativ mai scump în comparație cu alte bunuri sau servicii, iar consumatorii tind să îl înlocuiască cu alte bunuri sau servicii mai ieftine, ceea ce duce la o cerere mai mică.
3. Utilitatea marginală descrescătoare: Legea utilității marginale descrescătoare afirmă că, pe măsură ce o persoană consumă mai multe unități dintr-un bun sau serviciu, satisfacția pe care o obține din fiecare unitate suplimentară scade. Prin urmare, pe măsură ce cantitatea unui bun sau serviciu consumat crește, disponibilitatea unui consumator de a plăti pentru fiecare unitate suplimentară scade. Prin urmare, consumatorii sunt dispuși să cumpere mai multe unități dintr-un bun sau serviciu la prețuri mai mici pentru a obține mai multă satisfacție din consumul lor, ceea ce duce la o cerere mai mare. În schimb, pe măsură ce prețul unui bun sau serviciu crește, consumatorii sunt mai puțin dispuși să cumpere unități suplimentare, ceea ce duce la o cerere mai mică.