Datoria pe termen lung este o componentă esențială a structurii financiare a unei companii și este esențial să ne asigurăm că aceasta este gestionată în mod eficient. Datoria pe termen lung include împrumuturi și alte obligații care sunt scadente peste un an sau mai mult. Gestionarea adecvată a datoriilor pe termen lung necesită o înțelegere clară a poziției financiare a societății, o înțelegere a termenilor împrumuturilor și obligațiilor și un plan de rambursare a datoriilor în timp. În acest articol, vom discuta despre cum să ajustăm datoria pe termen lung în bilanțuri.
Primul pas în gestionarea datoriei pe termen lung este să ne asigurăm că aceasta este reflectată cu exactitate în bilanț. Bilanțul este o situație financiară care enumeră activele, datoriile și capitalurile proprii ale unei companii la un anumit moment dat. Datoria pe termen lung este listată ca pasiv în bilanț și este esențial să ne asigurăm că suma listată reflectă cu exactitate datoria neachitată a societății.
Pentru a ajusta datoria pe termen lung în bilanț, societatea trebuie mai întâi să determine soldul actual al datoriei. Acest lucru poate fi realizat prin examinarea contractelor de împrumut, a situațiilor financiare și a altor documente relevante. Odată stabilit soldul restant, societatea poate ajusta pasivul din bilanț pentru a reflecta suma corectă.
Pe lângă ajustarea soldului restant al datoriei pe termen lung, este de asemenea important să se ia în considerare termenii împrumuturilor și obligațiilor. Unele împrumuturi pot avea rate variabile ale dobânzii, în timp ce altele pot avea rate fixe. Este esențial să se înțeleagă termenii împrumuturilor și obligațiilor pentru a se asigura că societatea își poate îndeplini obligațiile de rambursare în timp.
Un alt aspect important de luat în considerare la gestionarea datoriilor pe termen lung este raportul dintre datorii și capitalurile proprii ale companiei. Acest raport compară valoarea datoriei cu valoarea capitalului propriu al societății și este utilizat pentru a evalua gradul de îndatorare financiară a societății. Un nivel ridicat al raportului datorii/capitaluri proprii poate indica faptul că societatea își asumă prea multe datorii, ceea ce îi poate crește riscul financiar. Pentru a gestiona în mod eficient datoriile pe termen lung, societatea ar trebui să urmărească să mențină un raport sănătos între datorii și capitaluri proprii.
În concluzie, gestionarea datoriilor pe termen lung în bilanțuri necesită o înțelegere clară a poziției financiare a companiei, o înțelegere a termenilor împrumuturilor și obligațiilor și un plan de rambursare a datoriei în timp. Prin ajustarea bilanțului pentru a reflecta soldul restant corect al datoriei pe termen lung și prin luarea în considerare a termenilor împrumuturilor și obligațiilor, compania își poate gestiona eficient datoria și își poate menține o poziție financiară sănătoasă.
Calcularea modificării datoriei pe termen lung presupune compararea soldurilor inițiale și finale ale datoriei pe termen lung a unei companii pe o anumită perioadă de timp. Formula de calcul a variației datoriei pe termen lung este::
Variația datoriei pe termen lung = Soldul final al datoriei pe termen lung - Soldul inițial al datoriei pe termen lung
Pentru a obține soldurile inițiale și finale ale datoriei pe termen lung, puteți face referire la bilanțul unei companii. Bilanțul va furniza valoarea totală a datoriei pe termen lung în curs la începutul și la sfârșitul perioadei de interes.
Este important de reținut că datoria pe termen lung poate include diverse tipuri de datorii, inclusiv obligațiuni, împrumuturi și contracte de leasing care se prelungesc peste un an. Analizând variația datoriei pe termen lung în timp, investitorii și analiștii pot obține informații despre sănătatea financiară, lichiditatea și capacitatea unei companii de a-și îndeplini obligațiile legate de datorie pe termen lung.
Un bilanț este o situație financiară care oferă o imagine instantanee a poziției financiare a unei companii la un anumit moment dat. Pentru a echilibra o datorie pe un bilanț, trebuie să vă asigurați că valoarea totală a pasivelor (care include datoria) este egală cu valoarea totală a activelor.
Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să enumerați toate pasivele companiei, inclusiv orice împrumuturi restante, linii de credit sau alte forme de datorii. De asemenea, trebuie să includeți orice dobândă sau comisioane datorate pentru aceste datorii.
Apoi, trebuie să enumerați toate activele societății, inclusiv numerarul, creanțele, inventarul, proprietățile și echipamentele. De asemenea, trebuie să includeți orice investiții sau alte active pe care le deține societatea.
După ce aveți o listă completă atât a pasivelor, cât și a activelor, puteți calcula valoarea totală a fiecăruia. Pentru a echilibra datoriile din bilanț, trebuie să vă asigurați că valoarea totală a pasivelor este egală cu valoarea totală a activelor.
Dacă valoarea totală a pasivelor este mai mare decât valoarea totală a activelor, compania are ceea ce se numește o valoare netă negativă. Aceasta înseamnă că societatea are datorii mai mari decât deține, ceea ce poate fi un semn de dificultate financiară.
Pe de altă parte, dacă valoarea totală a activelor este mai mare decât valoarea totală a pasivelor, compania are o valoare netă pozitivă. Aceasta înseamnă că societatea deține mai mult decât datorează, ceea ce este în general considerat un lucru bun.
Pe scurt, pentru a echilibra o datorie într-un bilanț, trebuie să vă asigurați că valoarea totală a pasivelor este egală cu valoarea totală a activelor. Acest lucru vă va oferi o imagine exactă a poziției financiare a companiei la un anumit moment dat.
Datoria pe termen lung nu este inclusă în pasivele curente. Datoriile curente sunt datorii și obligații care sunt scadente în termen de un an sau în cadrul ciclului de exploatare, oricare dintre acestea este mai mare. Exemple de datorii curente includ conturile de plătit, salariile de plătit, impozitele de plătit și împrumuturile pe termen scurt.
Datoriile pe termen lung, pe de altă parte, sunt datorii și obligații care sunt scadente după un an sau dincolo de ciclul de exploatare. Exemple de datorii pe termen lung includ ipoteci, obligațiuni de plătit și împrumuturi pe termen lung.
Prin urmare, datoria pe termen lung nu este inclusă în pasivele curente. În schimb, aceasta este raportată în secțiunea de datorii pe termen lung din bilanț, care reprezintă obligațiile care sunt scadente după următoarele 12 luni sau după următorul ciclu de exploatare.