Calcularea costurilor la comandă este o metodă contabilă comună utilizată de producători pentru a calcula costul de producție al unui singur produs sau al unui lot de produse. Acest proces implică urmărirea tuturor costurilor directe și indirecte asociate cu producția, inclusiv manopera, materialele și cheltuielile generale. Un aspect important al calculației costurilor la comandă este contabilizarea cheltuielilor de vânzare, generale și administrative (SG&A), care reprezintă o parte esențială a costurilor globale de exploatare ale unei companii.
Cheltuielile SG&A sunt costuri care nu sunt direct legate de producție, dar care sunt esențiale pentru funcționarea unei întreprinderi. Acestea includ cheltuieli precum marketingul și publicitatea, chiria, utilitățile, salariile și costurile administrative, cum ar fi onorariile juridice și contabile. Aceste costuri sunt de obicei suportate lunar sau anual și sunt considerate cheltuieli generale fixe.
În calculul costurilor de comandă, cheltuielile de vânzare, cheltuielile generale, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale sunt contabilizate în mod diferit față de costurile de producție directe și indirecte. În loc să se atribuie aceste costuri unor produse sau loturi specifice, ele sunt alocate întregului proces de producție pe baza unei rate prestabilite. Această rată se calculează prin împărțirea cheltuielilor totale de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale la numărul total de unități produse pe parcursul unei anumite perioade, cum ar fi o lună sau un trimestru.
De exemplu, să presupunem că o companie are cheltuieli VAG de 100.000 de dolari pentru un trimestru și produce 10.000 de unități în cursul aceleiași perioade. Rata SG&A ar fi de 10 dolari pe unitate (100.000 dolari/10.000 de unități). Această rată ar fi apoi aplicată fiecărei unități produse în cursul acelui trimestru, indiferent de cantitatea reală produsă. Dacă societatea produce 2 000 de unități pe parcursul trimestrului, cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale alocate fiecărei unități ar fi de 20 de dolari.
Scopul alocării cheltuielilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale pentru fiecare unitate este de a se asigura că costul total de producție este reflectat cu exactitate în costul produsului final. Această abordare permite companiilor să contabilizeze toate cheltuielile asociate producției, inclusiv cele care nu sunt direct legate de procesul de fabricație.
În general, cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale joacă un rol esențial în calcularea costului la comandă, ajutând producătorii să calculeze cu exactitate costul total de producție a unui produs. Prin alocarea acestor cheltuieli pentru fiecare unitate produsă, companiile se pot asigura că produsele lor au un preț adecvat și că sunt capabile să genereze profituri suficiente pentru a acoperi toate costurile de exploatare.
Cheltuielile SG&A (Selling, General, and Administrative) sunt costuri indirecte care nu sunt direct legate de producția de bunuri, ci mai degrabă de funcționarea generală a afacerii. Prin urmare, cheltuielile SG&A nu sunt incluse în costul direct al bunurilor vândute, ci sunt considerate ca făcând parte din costurile generale.
În calcularea costurilor pe produs, cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale sunt alocate fiecărei unități de produs folosind o rată de cheltuieli generale prestabilită. Această rată este determinată pe baza valorii totale a cheltuielilor generale suportate de întreprindere și a numărului estimat de unități produse. Rata predeterminată a cheltuielilor generale se aplică apoi la orele de muncă directă, la orele de utilaj sau la orice alt factor de cost relevant pentru a aloca cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale la fiecare unitate de produs.
Alocarea cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale la costurile produsului este importantă deoarece oferă o imagine mai exactă a costului real de producție a unui produs. Prin includerea atât a costurilor directe, cât și a celor indirecte, întreprinderile pot determina costul real de producție și pot lua decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește stabilirea prețurilor, rentabilitatea și nivelurile viitoare de producție.
Nu, cheltuielile generale și administrative nu sunt, de obicei, incluse în fișa de cost a unei lucrări. Fișele de costuri ale lucrărilor sunt utilizate pentru a urmări și înregistra costurile directe asociate cu o anumită lucrare sau proiect, cum ar fi materialele, forța de muncă și echipamentele. Pe de altă parte, cheltuielile generale și administrative sunt costuri indirecte care nu sunt direct legate de o lucrare sau un proiect specific, ci sunt suportate pentru a sprijini operațiunile generale ale întreprinderii. Printre exemplele de cheltuieli generale și administrative se numără salariile și plățile pentru personalul administrativ, chiria și utilitățile pentru spațiile de birouri și consumabilele de birou.
În timp ce cheltuielile generale și administrative nu sunt incluse în fișa de cost a unui loc de muncă, acestea sunt totuși importante de urmărit și de gestionat pentru a determina cu exactitate profitabilitatea globală a unei afaceri. Aceste cheltuieli sunt, de obicei, înregistrate separat în situațiile financiare ale companiei și sunt luate în considerare în calculul ratei de cheltuieli generale a companiei, care este utilizată pentru a aloca costurile indirecte unor lucrări sau proiecte specifice.
Metoda de calculație a costurilor care se utilizează în mod obișnuit pentru alocarea cheltuielilor SG&A (de vânzare, generale și administrative) este metoda ABC (Activity-Based Costing). Această metodă alocă costurile pe baza activităților care se desfășoară în cadrul unei întreprinderi, mai degrabă decât să împartă pur și simplu costurile în mod egal.
Metoda ABC identifică activitățile care contribuie la cheltuielile SG&A, cum ar fi marketingul, sarcinile administrative și alte sarcini de sprijin, și atribuie costurile asociate acestor activități produselor sau serviciilor care beneficiază de ele. Acest lucru permite o alocare mai exactă și mai precisă a cheltuielilor SG&A și permite întreprinderilor să identifice domeniile în care pot reduce costurile sau îmbunătăți eficiența.
În concluzie, metoda Activity-Based Costing este metoda preferată de alocare a costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, deoarece oferă o înțelegere mai precisă și mai detaliată a costurilor asociate cu funcționarea unei întreprinderi.