Structura organizațională multidivisională este un tip de structură organizațională utilizat în mod obișnuit de companiile mari. Acest tip de structură este conceput pentru a împărți compania în divizii mai mici, mai ușor de gestionat, care pot funcționa independent una de cealaltă. Fiecare divizie este responsabilă pentru un anumit produs, serviciu sau zonă geografică și are propriul set de obiective, strategii și resurse. Structura multidivisională este adesea utilizată de companiile care operează în mai multe industrii, au mai multe produse sau servicii și dispun de o forță de muncă numeroasă.
Unul dintre principalele beneficii ale unei structuri multidivisionale este că permite companiilor să fie mai receptive la schimbările de pe piață. Fiecare divizie poate reacționa la schimbările de pe piață în mod independent, ceea ce înseamnă că societatea în ansamblu se poate adapta rapid la schimbările de pe piață. Această structură permite, de asemenea, companiilor să fie mai eficiente în operațiunile lor. Fiecare divizie se poate concentra pe produsul sau serviciul său specific, ceea ce înseamnă că își poate dezvolta propriul set de bune practici și proceduri. Acest lucru poate duce la creșterea eficienței și a productivității.
Un alt beneficiu al unei structuri multidivisionale este că permite companiilor să fie mai inovatoare. Fiecare divizie se poate concentra pe dezvoltarea de noi produse și servicii fără a fi distrasă de alte divizii. Acest lucru poate duce la mai multă inovație și creativitate în cadrul companiei. În plus, fiecare divizie își poate dezvolta propria cultură și identitate unică, ceea ce poate contribui la atragerea și păstrarea talentelor de top.
În cele din urmă, o structură multidivisională poate ajuta companiile să gestioneze mai bine riscurile. Fiecare divizie este responsabilă pentru propriile operațiuni, ceea ce înseamnă că riscul este distribuit la nivelul întregii companii. Acest lucru poate ajuta la minimizarea impactului oricăror probleme care pot apărea în cadrul companiei. În plus, fiecare divizie își poate dezvolta propriile strategii de gestionare a riscurilor, ceea ce poate contribui la minimizarea riscului de apariție a problemelor în primul rând.
În concluzie, o structură multidivisională poate oferi multe beneficii companiilor care operează în mai multe industrii, au mai multe produse sau servicii și au o forță de muncă numeroasă. Această structură poate ajuta companiile să fie mai receptive la schimbările de pe piață, mai eficiente în operațiunile lor, mai inovatoare și mai capabile să gestioneze mai bine riscurile. Deși este posibil ca această structură să nu fie potrivită pentru toate companiile, ea reprezintă o opțiune viabilă pentru cele care doresc să își îmbunătățească operațiunile și să rămână competitive pe piața actuală.
Există patru tipuri principale de structuri organizaționale pe care întreprinderile le pot adopta. Acestea includ:
1. Structura organizațională funcțională: Într-o structură funcțională, angajații sunt grupați în funcție de funcțiile lor profesionale sau de domeniile de expertiză. Fiecare angajat raportează unui manager funcțional care supraveghează activitatea acelui departament specific. Această structură este comună în organizațiile mari, unde există multe funcții diferite care trebuie coordonate.
2. Structura organizațională divizionară: Într-o structură divizionară, organizația este împărțită în grupuri mai mici sau divizii bazate pe produse, servicii sau locații geografice. Fiecare divizie are propriul manager care este responsabil pentru operațiunile sale, iar angajații din cadrul fiecărei divizii lucrează împreună pentru a atinge obiectivele diviziei respective.
3. Structura organizațională matricială: O structură matricială combină elemente atât ale structurilor funcționale, cât și ale celor divizionare. În această structură, angajații sunt grupați atât în funcție de funcție, cât și de produs sau proiect. Acest lucru permite o mai mare flexibilitate și colaborare între diferitele părți ale organizației.
4. Structura organizațională plată: Într-o structură plată, există puține sau deloc niveluri de management între angajați și directorii de top. În schimb, angajații sunt împuterniciți să ia decizii și să își asume mai multe responsabilități. Această structură este adesea asociată cu startup-urile și întreprinderile mici, deoarece permite luarea rapidă a deciziilor și un mediu de lucru mai colaborativ.
O corporație multidivisională, cunoscută și sub numele de corporație diversificată sau conglomerat, este o organizație mare care este formată din mai multe divizii sau unități de afaceri mai mici, semiautonome. Fiecare divizie funcționează ca un centru de profit separat, cu propriile obiective, strategii și structură de management.
Scopul creării unei corporații cu mai multe divizii este de a permite organizației să își diversifice oferta de produse și servicii, să intre pe noi piețe și să profite de economiile de scară. Prin operarea mai multor divizii, corporația își poate repartiza riscurile în diferite domenii de activitate, reducând dependența față de un singur produs sau o singură piață.
Într-o corporație cu mai multe divizii, echipa centrală de conducere stabilește direcția strategică generală și alocă resurse pentru fiecare divizie. Fiecare divizie este responsabilă pentru propriile operațiuni, inclusiv pentru marketing, finanțe și resurse umane. Această structură permite fiecărei divizii să fie mai agilă și mai receptivă la schimbările de pe piață, beneficiind în același timp de resursele și expertiza corporației mai mari.
Corporațiile cu mai multe divizii sunt adesea întâlnite în industrii precum bunurile de consum, mass-media și tehnologia. Printre exemplele de corporații multidivisionale bine cunoscute se numără General Electric, Berkshire Hathaway și Samsung.