Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai complexă și sistemele financiare mai complicate, nevoia de raportare financiară exactă a crescut. În acest sens, procedurile și dovezile de audit joacă un rol crucial. Un audit este o examinare independentă a situațiilor financiare și a înregistrărilor contabile ale unei întreprinderi sau organizații pentru a se asigura că acestea sunt corecte și respectă standardele contabile. În acest articol, vom discuta despre diferitele proceduri de audit și probele utilizate de auditori pentru a obține asigurări cu privire la situațiile financiare.
Obiectivul principal al unui audit este de a oferi o asigurare rezonabilă că situațiile financiare nu conțin denaturări semnificative. Pentru a atinge acest obiectiv, auditorii utilizează diverse proceduri pentru a obține probe cu privire la situațiile financiare. Unele dintre procedurile obișnuite de audit includ anchetarea, observarea, inspecția, re-executarea și procedurile analitice. De exemplu, în timpul anchetei, auditorul obține informații de la conducere sau de la alți angajați cu privire la tranzacțiile financiare, politicile și procedurile și controalele interne ale societății. Observarea presupune urmărirea modului în care angajații companiei își îndeplinesc sarcinile, în timp ce inspecția presupune examinarea documentelor, cum ar fi facturile, chitanțele și contractele. Reexecutarea presupune ca auditorul să testeze controalele sau procedurile care au fost efectuate de către companie, în timp ce procedurile analitice presupun evaluarea relațiilor dintre datele financiare pentru a detecta anomalii, tendințe sau modele.
Pentru a se asigura că dovezile obținute sunt fiabile, auditorii trebuie, de asemenea, să evalueze sursele și metodele de obținere a dovezilor. Aceasta implică evaluarea competenței, obiectivității și independenței sursei, precum și a fiabilității și relevanței probelor. De exemplu, dovezile obținute de la o terță parte independentă sunt mai fiabile decât cele obținute de la conducerea sau de la angajații societății.
Un alt aspect esențial al procedurilor de audit și al probelor este nevoia de documentare. Auditorii trebuie să își documenteze procedurile de audit, probele obținute și concluziile la care au ajuns. Această documentație este importantă din mai multe motive, inclusiv pentru a furniza dovezi că auditul a fost efectuat în conformitate cu standardele de audit, pentru a susține opinia auditorului și pentru a facilita revizuirea activității de audit de către alte persoane.
În concluzie, procedurile de audit și probele sunt componente esențiale ale procesului de audit. Auditorii utilizează o combinație de proceduri pentru a obține probe cu privire la situațiile financiare, pentru a evalua fiabilitatea probelor și pentru a-și documenta constatările. Astfel, se asigură că situațiile financiare oferă o reprezentare corectă a poziției financiare, a performanței și a fluxurilor de numerar ale societății. Furnizând asigurări cu privire la situațiile financiare, auditurile reprezintă un instrument esențial pentru menținerea integrității raportării financiare și pentru promovarea transparenței și a responsabilității.
Procedurile de audit sunt etapele parcurse de un auditor pentru a aduna probe și a evalua situațiile financiare ale unei societăți. În continuare sunt prezentate cele mai frecvente cinci proceduri de audit utilizate de către auditori:
1. Inspecția documentelor: Auditorul examinează documentele și înregistrările financiare ale companiei pentru a verifica acuratețea și caracterul complet al acestora. Aceasta include extrase bancare, facturi, chitanțe, contracte și alte documente financiare.
2. Observație: Auditorul observă operațiunile și procesele companiei pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu situațiile financiare. Aceasta include observarea procesului de numărare a stocurilor, a procesului de gestionare a numerarului și a altor procese relevante.
3. Ancheta: Auditorul adresează întrebări conducerii societății, angajaților și terților pentru a aduna informații și a clarifica orice îndoieli. Aceasta include punerea de întrebări cu privire la tranzacțiile financiare, operațiunile comerciale și politicile contabile ale companiei.
4. Proceduri analitice: Auditorul efectuează proceduri analitice pentru a evalua situațiile financiare și pentru a detecta orice tendințe sau modele neobișnuite. Aceasta include compararea ratelor financiare, a tendințelor și a altor date financiare cu reperele din industrie și cu datele din anii anteriori.
5. Testarea controalelor: Auditorul testează controalele interne ale societății pentru a se asigura că acestea sunt eficace în prevenirea sau detectarea erorilor și a fraudelor. Aceasta include testarea politicilor și procedurilor companiei, precum și a eficacității mediului de control.
Probele de audit sunt informațiile colectate în timpul unui audit pentru a susține opinia auditorului. Există patru tipuri de probe de audit:
1. Dovezi fizice: Acest tip de probe include elemente tangibile, cum ar fi numerarul, inventarul și bunurile. Probele fizice sunt considerate cel mai fiabil tip de probe, deoarece pot fi văzute și atinse.
2. Dovezi documentare: Acest tip de probe include documente scrise, cum ar fi contracte, facturi și extrase de cont bancar. Probele documentare sunt, de asemenea, considerate fiabile, deoarece oferă o înregistrare clară a tranzacțiilor.
3. Probele testimoniale: Acest tip de probe include declarații făcute de persoane, cum ar fi angajați, clienți și furnizori. Probele testimoniale sunt mai puțin fiabile decât probele fizice sau documentare, deoarece pot fi influențate de prejudecăți și opinii personale.
4. Dovezi analitice: Acest tip de dovezi implică utilizarea de proceduri analitice pentru a evalua informațiile financiare. Probele analitice sunt mai puțin fiabile decât probele fizice sau documentare, deoarece se bazează pe ipoteze și estimări.
Pe scurt, cele patru tipuri de probe de audit sunt: fizice, documentare, testimoniale și analitice. Auditorii utilizează o combinație a acestor tipuri de probe pentru a formula o concluzie cu privire la situațiile financiare auditate.