În calitate de angajator, este important să înțelegeți diferența dintre angajații scutiți și cei neexempleți. În acest articol, ne vom concentra în special pe angajații scutiți cu normă întreagă și pe ceea ce înseamnă această denumire.
Un angajat scutit cu normă întreagă este un angajat care este scutit de anumite legi privind salariile și orele de muncă, cum ar fi salariul minim și plata orelor suplimentare, din cauza naturii sarcinilor de serviciu și a salariului lor. Pentru a fi clasificat ca fiind scutit, un angajat trebuie să îndeplinească anumite criterii stabilite de Fair Labor Standards Act (FLSA).
În primul rând, angajatul trebuie să fie plătit pe bază de salariu. Aceasta înseamnă că primește o sumă prestabilită de plată în fiecare perioadă de plată, indiferent de numărul de ore lucrate. Salariul trebuie să respecte un prag minim stabilit de FLSA, care este în prezent de 684 de dolari pe săptămână (sau 35.568 de dolari pe an). Dacă un angajat este plătit mai puțin decât această sumă, nu poate fi considerat scutit.
Pe lângă faptul că este plătit pe bază de salariu, un angajat scutit trebuie, de asemenea, să îndeplinească anumite sarcini de serviciu. Aceste îndatoriri sunt considerate a fi în principal de natură executivă, administrativă sau profesională. De exemplu, un angajat scutit poate fi un manager care supraveghează un departament sau un profesionist creativ, cum ar fi un grafician sau un scriitor. FLSA oferă orientări specifice cu privire la tipurile de sarcini care califică un angajat pentru statutul de scutit.
Este important de reținut că, doar pentru că un angajat este salariat și îndeplinește anumite sarcini manageriale sau profesionale, este posibil ca acesta să nu fie neapărat scutit. Orientările FLSA sunt foarte specifice, iar angajatorii trebuie să se asigure că angajații lor îndeplinesc toate criteriile înainte de a-i clasifica ca fiind scutiți.
În cele din urmă, merită menționat faptul că angajații scutiți nu au dreptul la plata orelor suplimentare pentru orice ore lucrate peste 40 într-o săptămână de lucru. Acest lucru poate reprezenta o reducere semnificativă a costurilor pentru angajatori, dar înseamnă, de asemenea, că angajații scutiți pot fi nevoiți să lucreze mai mult de 40 de ore pe săptămână fără a primi o compensație suplimentară.
În concluzie, angajații scutiți cu normă întreagă reprezintă o denumire specifică în cadrul FLSA care permite anumitor angajați să fie plătiți pe bază de salariu și scutiți de cerințele privind salariul minim și plata orelor suplimentare. Angajatorii trebuie să se asigure că angajații lor îndeplinesc toate criteriile înainte de a-i clasifica ca fiind scutiți, iar angajații ar trebui să fie conștienți de drepturile și responsabilitățile lor în cadrul acestei desemnări.
Cei care lucrează cu normă întreagă sunt scutiți și cei care nu sunt scutiți sunt două clasificări ale angajaților în funcție de eligibilitatea lor pentru plata orelor suplimentare și alte beneficii.
Angajații scutiți sunt cei care nu sunt îndreptățiți să primească plata orelor suplimentare pentru că lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână. Aceștia sunt, în general, salariați care sunt scutiți de plata orelor suplimentare în conformitate cu Fair Labor Standards Act (FLSA), deoarece îndeplinesc anumite tipuri de sarcini, cum ar fi munca managerială, administrativă sau profesională. Se așteaptă ca angajații scutiți să muncească până când își termină treaba, indiferent de numărul de ore lucrate, și sunt plătiți cu un salariu fix.
Pe de altă parte, angajații neexempați au dreptul să primească plata orelor suplimentare atunci când lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână. Aceștia sunt plătiți, în general, pe oră, iar tariful lor orar este înmulțit de 1,5 ori pentru fiecare oră lucrată peste 40 de ore într-o săptămână. Angajații neexceptați nu sunt scutiți de prevederile FLSA privind orele suplimentare și au dreptul de a primi plata orelor suplimentare pentru toate orele lucrate peste 40 de ore într-o săptămână.
În rezumat, principala diferență între angajații scutiți și neexemnați cu normă întreagă este eligibilitatea lor pentru plata orelor suplimentare. Angajații scutiți nu sunt eligibili pentru plata orelor suplimentare, în timp ce angajații neexempleți au dreptul de a primi plata orelor suplimentare pentru munca mai mult de 40 de ore pe săptămână.
Statutul de scutire al unui angajat se bazează pe liniile directoare ale Fair Labor Standards Act (FLSA). FLSA stabilește salariul minim, plata orelor suplimentare, păstrarea evidenței și standardele de angajare a tinerilor. Legea împarte angajații în două categorii - scutiți și neexempleți - în funcție de sarcinile de serviciu și de salariu.
Pentru a fi considerat scutit, un angajat trebuie să îndeplinească trei criterii:
1. Baza salarială - Angajatul trebuie să fie plătit pe bază de salariu și să primească o sumă prestabilită de compensație în fiecare perioadă de plată, indiferent de numărul de ore lucrate. Salariul trebuie să atingă pragul minim stabilit de FLSA, care este în prezent de 684 de dolari pe săptămână.
2. Atribuțiile postului - Atribuțiile principale ale angajatului trebuie să fie executive, administrative, profesionale sau de vânzări externe. Aceste îndatoriri sunt definite de FLSA și necesită ca angajatul să exercite o judecată independentă și discreționară în chestiuni importante.
3. Teste de scutire - Pentru a fi scutit, un angajat trebuie să treacă "testul bazei salariale" și "testul atribuțiilor". Testul atribuțiilor variază în funcție de categoria de scutire. De exemplu, scutirea pentru personalul de execuție necesită ca un angajat să gestioneze un departament sau o subdiviziune a întreprinderii și să supravegheze cel puțin doi angajați cu normă întreagă.
Este important ca angajatorii să clasifice corect angajații ca fiind scutiți sau neexemptori, deoarece angajații neexemptori au dreptul la plata orelor suplimentare pentru orice ore lucrate peste 40 într-o săptămână de lucru, în timp ce angajații scutiți nu au acest drept. Clasificarea greșită poate duce la procese și sancțiuni costisitoare pentru angajatori.
Angajații scutiți sunt acei angajați care nu au dreptul la plata orelor suplimentare în conformitate cu prevederile Fair Labor Standards Act (FLSA). Acești angajați sunt, de obicei, salariați care primesc un salariu fix pentru munca pe care o prestează, indiferent de numărul de ore lucrate. Angajații scutiți sunt de obicei clasificați ca fiind angajați executivi, administrativi sau profesioniști care îndeplinesc sarcini și responsabilități specifice care sunt considerate a fi scutite de dispozițiile privind orele suplimentare din FLSA. Aceste îndatoriri și responsabilități includ, de obicei, exercitarea discernământului și a unei judecăți independente în chestiuni importante, gestionarea activității sau a unui departament sau utilizarea de cunoștințe avansate într-un domeniu științific sau de învățare. Angajații scutiți sunt, de asemenea, excluși, în general, de la cerințele privind salariul minim, deoarece sunt plătiți de obicei cu un salariu care respectă sau depășește salariul minim pentru statul sau regiunea lor.