Dacă sunteți proprietarul unei afaceri, probabil că sunteți conștient de importanța plății impozitelor. Cu toate acestea, când vine vorba de impozitele pe salarii, lucrurile pot deveni puțin confuze. Doi termeni care sunt deseori aruncați în jur sunt cheltuiala cu impozitul pe salarii și impozitul pe salarii de plătit. Deși pot părea asemănători, ei se referă la două lucruri diferite și este esențial să înțelegeți distincția.
Cheltuielile cu impozitul pe salarii reprezintă suma totală a impozitelor pe care un angajator le datorează guvernului pe baza salariilor angajaților săi. Aceasta include impozitul federal pe venit, impozitul de securitate socială și impozitul Medicare. Cheltuiala cu impozitul pe salarii este calculată pe baza salariului brut al angajatului și este responsabilitatea angajatorului să rețină și să plătească aceste impozite în numele angajaților săi.
Pe de altă parte, impozitul pe salarii de plătit este suma de bani pe care angajatorul o datorează guvernului pentru impozitele pe salarii pe care le-a reținut din salariile angajaților săi. Aceasta include partea angajatului din taxele de securitate socială și Medicare, precum și orice impozit federal pe venit pe care angajatorul l-a reținut. Impozitul pe salarii de plătit este un cont de pasiv care apare în bilanțul contabil al companiei.
Este esențial să se țină evidența atât a cheltuielilor cu impozitul pe salarii, cât și a impozitului pe salarii de plătit pentru a se asigura că întreprinderea respectă reglementările fiscale. Neplata impozitelor pe salarii poate duce la penalități și dobânzi, iar în cazuri extreme, poate duce la acțiuni în justiție împotriva companiei.
Pentru a fi la curent cu impozitele pe salarii, este esențial să înțelegeți foarte bine cum funcționează acestea. Aceasta include cunoașterea impozitelor care trebuie reținute din salariile angajaților, modul de calculare a cheltuielilor cu impozitul pe salarii și cum să se asigure că impozitul pe salarii de plătit este plătit la timp. Poate fi util să lucrați cu un contabil sau cu un profesionist în domeniul salarizării pentru a vă asigura că totul se face corect.
În concluzie, în calitate de proprietar de afacere, este esențial să înțelegeți diferența dintre cheltuielile cu impozitul pe salarii și impozitul pe salarii de plătit. Urmărirea ambelor este esențială pentru a rămâne în conformitate cu reglementările fiscale și pentru a evita penalitățile sau acțiunile în justiție. Lucrând cu un profesionist calificat și rămânând la curent cu impozitele pe salarii, întreprinderile pot asigura operațiuni fără probleme și pot evita orice potențiale probleme legate de impozite în viitor.
Impozitul pe salarii de plătit este un cont de pasiv care reprezintă suma de bani pe care o companie o datorează guvernului pentru diverse impozite pe salarii. Aceste impozite sunt, de obicei, calculate pe salariile și retribuțiile plătite angajaților și sunt folosite pentru a finanța diverse programe guvernamentale, cum ar fi securitatea socială, Medicare și asigurarea de șomaj.
Angajatorii sunt responsabili de reținerea acestor impozite din salariile angajaților lor și de remiterea lor către guvern în mod regulat. Valoarea impozitului pe salarii de plătit poate varia în funcție de o serie de factori, inclusiv mărimea companiei, numărul de angajați și salariile plătite.
Este important pentru companii să își gestioneze în mod corespunzător conturile de impozit pe salarii de plătit pentru a se asigura că respectă toate legile și reglementările fiscale aplicabile. Nerespectarea acestui lucru poate duce la sancțiuni și amenzi semnificative, precum și la afectarea reputației și a stabilității financiare a companiei.
Cele două tipuri de impozite pe salarii sunt impozitele FICA (Federal Insurance Contributions Act) și impozitele FUTA (Federal Unemployment Tax Act).
Impozitele FICA sunt împărțite în două componente: Taxele de securitate socială și taxele Medicare. Taxele de securitate socială reprezintă un procent din venitul unui angajat și finanțează prestațiile de securitate socială pentru pensionari și persoane cu handicap. În 2021, rata de impozitare a asigurărilor sociale este de 6,2% atât pentru angajator, cât și pentru angajat, până la o bază salarială maximă de 142.800 de dolari. Taxele Medicare finanțează prestațiile de sănătate pentru persoanele cu vârsta de peste 65 de ani și pentru cele cu anumite dizabilități. Rata de impozitare Medicare este de 1,45% atât pentru angajator, cât și pentru angajat, pentru toate salariile, fără o bază salarială maximă.
Impozitele FUTA sunt plătite exclusiv de către angajator și finanțează ajutoarele de șomaj pentru lucrătorii care își pierd locul de muncă. Rata de impozitare FUTA este de 6% pentru primii 7.000 de dolari pe an din salariul fiecărui angajat. Cu toate acestea, angajatorii care își plătesc la timp și integral taxele de șomaj de stat pot primi un credit de până la 5,4%, rezultând o rată netă de impozitare FUTA de 0,6%.
Este important ca angajatorii să înțeleagă și să rețină în mod corespunzător aceste taxe din salariile angajaților lor și să le remită la timp agențiilor guvernamentale corespunzătoare pentru a evita penalitățile și dobânzile.
Impozitele salariale ale angajatorului pot fi considerate atât datorii, cât și cheltuieli, în funcție de contextul în care sunt utilizate.
Din punct de vedere contabil, impozitele pe salarii sunt de obicei raportate ca pasive în bilanțul unei companii. Acest lucru se datorează faptului că societatea datorează aceste impozite guvernului și ele reprezintă o datorie care trebuie plătită în viitor.
Cu toate acestea, din punct de vedere financiar, impozitele pe salarii pot fi considerate, de asemenea, cheltuieli. Acest lucru se datorează faptului că ele reprezintă un cost pe care compania trebuie să îl plătească pentru a-și compensa angajații. Atunci când se calculează costul total al forței de muncă, de exemplu, impozitele pe salarii sunt de obicei incluse împreună cu alte cheltuieli, cum ar fi salariile, beneficiile și bonusurile.
Pe scurt, impozitele pe salarii ale angajatorului sunt atât obligații, cât și cheltuieli, în funcție de contextul în care sunt discutate. Ca pasive, ele reprezintă o datorie pe care compania o are față de guvern. Ca și cheltuieli, ele reprezintă un cost pe care compania trebuie să îl plătească pentru a-și compensa angajații.