Rețelele mobile sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de rețele celulare. Sunt alcătuite din „celule”, care sunt zone de pământ care sunt de obicei hexagonale, au cel puțin un turn de celule transceptor în zona lor și utilizează diverse frecvențe radio. Aceste celule se conectează între ele și la întrerupătoare sau centrale telefonice. Turnurile celulare se conectează între ele pentru a transmite pachete de semnale - date, voce și mesaje text - aducând în cele din urmă aceste semnale pe dispozitive mobile precum telefoane și tablete care acționează ca receptoare.
Furnizorii folosesc turnurile celorlalți în multe zone, creând un web complex care oferă o acoperire cât mai largă posibilă a abonaților.
:max_bytes(150000):strip_icc()/cellular-antenna-and-palm-trees-534269410-5a0b256f22fa3a0036c08d82-977adb24efbe4bf6b32b0b6d6600481f.jpg)
Corbis / Getty Images
Frecvențele
Mulți abonați de rețea utilizează frecvențele rețelelor mobile în același timp. Site-urile turnurilor celulare și dispozitivele mobile manipulează frecvențele, astfel încât să poată utiliza emițătoare de putere redusă pentru a-și furniza serviciile cu cea mai mică interferență posibilă.
Rețele 3G, 4G și 5G
Rețelele mobile au evoluat printr-o serie de generații, fiecare reprezentând îmbunătățiri tehnologice semnificative față de generațiile anterioare. Primele două generații de rețele mobile au introdus mai întâi vocea analogică (1G) și apoi vocea digitală (2G). Generațiile ulterioare au susținut proliferarea smartphone-urilor prin introducerea conexiunilor de date (3G) și permiterea accesului la internet. Rețelele de servicii 4G au îmbunătățit conexiunile de date, făcându-le mai rapide și mai capabile să ofere o lățime de bandă mai mare pentru utilizări precum streaming.
Cea mai recentă tehnologie este rețeaua 5G, care promite viteze și mai mari și lățime de bandă mai mare în comparație cu 4G, reducând în același timp interferențele cu alte dispozitive wireless din apropiere. În cazul în care 4G folosește frecvențe sub 6 GHz, rețelele mai noi 5G utilizează semnale cu lungime de undă mai mică, cu frecvențe mult mai mari, în intervalul 30 GHz până la 300 GHz. Aceste frecvențe asigură o lățime de bandă mai mare și permit semnalelor să fie mai direcționale, reducând astfel interferențele.
Promisiunea unor viteze wireless 5G foarte mari deschide posibilitatea înlocuirii conexiunilor prin cablu tradiționale la casa ta, cum ar fi cablul, cu una wireless, extinzând astfel foarte mult disponibilitatea accesului la internet de mare viteză.
Principali furnizori de rețele mobile
Furnizorii de servicii celulare din SUA variază de la companii mici, regionale la corporații mari, bine-cunoscute din domeniul telecomunicațiilor, precum Verizon Wireless, AT&T, T-Mobile, US Cellular și Sprint.
Tipuri de rețele mobile
Tehnologiile mobile pe care le utilizează marii furnizori de servicii mobile variază, iar dispozitivele mobile sunt create pentru a utiliza tehnologia operatorului și a regiunii prevăzute. Cele două tehnologii mobile principale utilizate sunt Sistemul global pentru comunicații mobile, care este un standard internațional, și Cod Multiple Access Multiple, deținut de Qualcomm. Telefoanele GSM nu funcționează pe rețelele CDMA și invers. Evoluția pe termen lung se bazează pe GSM și oferă o capacitate și o viteză mai mari a rețelei.
Verizon, Sprint și US Cellular folosesc tehnologia CDMA, în timp ce AT&T, T-Mobile și majoritatea furnizorilor din întreaga lume folosesc GSM. GSM este cea mai utilizată tehnologie de rețea mobilă din lume.
Rețele mobile GSM vs. CDMA
Recepția semnalului, calitatea apelurilor și viteza depind de mulți factori. Locația utilizatorului, furnizorul de servicii și echipamentele joacă un rol. GSM și CDMA nu diferă prea mult în ceea ce privește calitatea, dar modul în care funcționează este foarte important.
Din punct de vedere al consumatorului, GSM este mai convenabil deoarece un telefon GSM transportă toate datele clientului pe o cartelă SIM detașabilă; pentru a schimba telefonul, clientul pur și simplu schimbă cartela SIM pe noul telefon GSM și se conectează la rețeaua GSM a furnizorului. O rețea GSM trebuie să accepte orice telefon compatibil GSM, lăsând consumatorilor destul de multă libertate în ceea ce privește alegerile lor în materie de echipamente.
Pe de altă parte, telefoanele CDMA nu sunt transferate la fel de ușor între operatori. Operatorii CDMA identifică abonații pe baza listelor de siguranță, nu pe cartele SIM și numai telefoanele aprobate sunt permise în rețelele lor. Unele telefoane CDMA utilizează cartele SIM, dar acestea sunt destinate conectării la rețele LTE sau pentru flexibilitate atunci când telefonul este utilizat în afara SUA
GSM nu era disponibil la mijlocul anilor 1990, când unele rețele au trecut de la analog la digital, așa că s-au blocat în CDMA - la vremea respectivă, cea mai avansată tehnologie de rețea mobilă.