Societățile în comandită simplă sunt o structură de afaceri populară care permite separarea responsabilităților de proprietate și de gestionare. Într-o societate în comandită, există două tipuri de parteneri: parteneri generali și parteneri limitați. Partenerii generali sunt responsabili de gestionarea operațiunilor afacerii, în timp ce partenerii limitați sunt investitori pasivi care nu participă la gestionare.
În ceea ce privește normele fiscale, societățile în comandită sunt tratate diferit față de alte structuri de afaceri. Într-un parteneriat limitat, partenerii limitați nu sunt răspunzători pentru datoriile afacerii, iar răspunderea lor este limitată la valoarea investiției lor. Această protecție limitată a răspunderii este unul dintre principalele motive pentru care societățile în comandită simplă sunt atât de populare.
Din punct de vedere fiscal, societățile în comandită sunt considerate entități de tip "pass-through". Acest lucru înseamnă că societatea în sine nu plătește impozite pe veniturile sale. În schimb, veniturile și pierderile parteneriatului sunt transferate către parteneri, care le raportează în declarațiile lor individuale de impozit. Cota fiecărui partener din veniturile sau pierderile societății este determinată de procentul de proprietate pe care îl deține în societate.
Partenerii cu răspundere limitată sunt considerați investitori pasivi, iar partea lor din venitul sau pierderea societății este tratată ca venit sau pierdere pasivă. Acest lucru înseamnă că partenerii limitați nu pot folosi pierderile societății pentru a compensa alte venituri pe care le-ar putea avea. În schimb, ei pot folosi pierderile doar pentru a compensa veniturile viitoare ale societății.
Partenerii generali, pe de altă parte, sunt considerați investitori activi, iar partea lor din venitul sau pierderea parteneriatului este tratată ca venit sau pierdere activă. Acest lucru înseamnă că partenerii generali pot utiliza orice pierderi din parteneriat pentru a compensa alte venituri pe care le pot avea, cum ar fi veniturile din alte afaceri sau investiții.
În plus față de impozitarea pasivă, societățile în comandită au, de asemenea, opțiunea de a alege să fie impozitate ca o societate comercială. Acest lucru poate fi benefic în anumite situații, cum ar fi atunci când parteneriatul are o sumă mare de venituri care nu este distribuită partenerilor. Cu toate acestea, acest lucru trebuie analizat cu atenție, deoarece poate duce la o dublă impozitare.
În general, societățile în comandită simplă oferă multe avantaje din punct de vedere fiscal, inclusiv protecția răspunderii limitate și impozitarea pasivă. Cu toate acestea, este important să înțelegeți implicațiile fiscale și să vă consultați cu un specialist în domeniul fiscal pentru a vă asigura că parteneriatul este structurat în modul cel mai eficient din punct de vedere fiscal.
Partenerii limitați nu sunt impozitați de două ori, deoarece nu sunt direct responsabili pentru obligațiile fiscale ale societății. Societatea în sine este o entitate de tip "pass-through", ceea ce înseamnă că profiturile și pierderile sale sunt transferate către partenerii săi în scopuri fiscale. Aceasta înseamnă că toate veniturile sau pierderile generate de societate sunt raportate în declarațiile fiscale individuale ale partenerilor.
Partenerii comanditați nu sunt implicați în mod activ în operațiunile de zi cu zi ale societății și nu dețin controlul managerial. Ei furnizează capital societății în schimbul unei părți din profituri, dar răspunderea lor este limitată la valoarea investiției lor. Aceștia nu răspund personal pentru datoriile sau obligațiile societății.
Partenerul general, pe de altă parte, este responsabil de gestionarea parteneriatului și răspunde personal pentru datoriile și obligațiile acestuia. Partenerul general are, de asemenea, răspundere nelimitată, ceea ce înseamnă că poate fi tras la răspundere personal pentru orice pierderi suferite de parteneriat.
Pe scurt, partenerii comanditați nu sunt impozitați de două ori, deoarece nu sunt direct răspunzători pentru obligațiile fiscale ale societății în nume colectiv, iar răspunderea lor este limitată la valoarea investiției lor. Societatea în sine este o entitate de tip "pass-through", iar profiturile și pierderile sale sunt raportate în declarațiile fiscale individuale ale partenerilor.
O societate în comandită este un tip de structură de afaceri în care există două tipuri de parteneri: parteneri generali și parteneri limitați. Partenerii generali sunt responsabili de gestionarea afacerii și de luarea tuturor deciziilor, în timp ce partenerii limitați sunt investitori pasivi care nu participă la gestionarea afacerii.
Într-un parteneriat limitat, există anumite reguli care trebuie respectate pentru a menține statutul juridic al parteneriatului. Aceste reguli includ:
1. Formarea: Societatea în comandită trebuie să fie constituită în conformitate cu legile statului și trebuie să aibă un contract de parteneriat scris care să prezinte drepturile și responsabilitățile fiecărui asociat.
2. Parteneri generali: Partenerii generali sunt responsabili de gestionarea afacerii și de luarea tuturor deciziilor. Aceștia sunt, de asemenea, responsabili pentru datoriile și obligațiile parteneriatului.
3. Asociații cu răspundere limitată: Partenerii limitați sunt investitori pasivi care nu participă la gestionarea afacerii. Ei sunt răspunzători doar pentru datoriile și obligațiile parteneriatului până la valoarea investiției lor.
4. Răspunderea: Partenerii generali au răspundere nelimitată pentru datoriile și obligațiile societății în nume colectiv. Aceasta înseamnă că activele lor personale pot fi folosite pentru a plăti datoriile societății.
5. Impozite: O societate în comandită simplă este o entitate de tip "pass-through", ceea ce înseamnă că profiturile și pierderile societății în comandită sunt transferate către partenerii individuali și sunt impozitate în declarațiile de venit personale ale acestora.
6. Dizolvare: Societatea în comandită simplă poate fi dizolvată prin votul asociaților sau prin efectul legii, cum ar fi decesul unui asociat.
7. Transferul de interese: Un comanditar nu-și poate transfera participația în societate fără consimțământul asociaților generali.
Aceste reguli sunt concepute pentru a proteja interesele atât ale partenerilor generali, cât și ale partenerilor limitați și pentru a se asigura că societatea în nume colectiv funcționează în conformitate cu legea.