Raportarea financiară este un aspect esențial al oricărei operațiuni de afaceri și implică pregătirea și prezentarea de situații financiare care oferă o imagine de ansamblu a performanței financiare a companiei. Aceste situații financiare includ contul de profit și pierdere, bilanțul și situația fluxurilor de numerar. Una dintre componentele critice ale bilanțului este secțiunea notelor de subsol, care oferă informații și detalii suplimentare despre poziția financiară a companiei. Cu toate acestea, există diferențe între Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și principiile contabile general acceptate (GAAP) în ceea ce privește cerințele privind notele de subsol din bilanț.
IFRS și GAAP au standarde și principii contabile diferite în ceea ce privește raportarea financiară. O diferență semnificativă între cele două este reprezentată de cerințele privind notele de subsol din bilanț. Conform GAAP, companiile trebuie să furnizeze informații detaliate despre natura și amploarea instrumentelor lor financiare, inclusiv despre valoarea justă a activelor și pasivelor financiare. În plus, conform GAAP, companiile trebuie să prezinte informații despre situațiile neprevăzute, inclusiv litigii, garanții și obligații de mediu.
Pe de altă parte, IFRS cere companiilor să furnizeze informații despre aprecierile și estimările semnificative făcute la întocmirea situațiilor financiare. În plus, IFRS cere companiilor să prezinte informații despre riscurile și incertitudinile care pot avea un impact asupra poziției lor financiare. De asemenea, IFRS cere companiilor să furnizeze informații despre politicile lor de gestionare a capitalului, inclusiv despre obiectivele, strategiile și procesele utilizate pentru gestionarea capitalului companiei.
O altă diferență semnificativă între cele două standarde de contabilitate este prezentarea bilanțului. În conformitate cu GAAP, bilanțul este prezentat într-un format clasificat, în care activele și pasivele sunt clasificate în active și pasive curente și necirculante. IFRS, pe de altă parte, solicită companiilor să își prezinte bilanțul fie în format clasificat, fie în format neclasificat. Formatul neclasificat prezintă toate activele și pasivele într-o singură categorie, în timp ce formatul clasificat clasifică activele și pasivele în curente și necorrente.
În concluzie, înțelegerea diferențelor dintre cerințele IFRS și GAAP privind notele de subsol ale bilanțului este crucială pentru companiile care operează în mai multe jurisdicții. Companiile trebuie să respecte standardele și principiile contabile din țările în care își desfășoară activitatea, iar nerespectarea acestora poate avea consecințe juridice și financiare. Prin urmare, este esențial să vă consultați cu profesioniști în domeniul contabilității și cu experți juridici pentru a asigura conformitatea cu standardele și principiile contabile din fiecare jurisdicție.
Da, situațiile financiare GAAP (Principiile contabile general acceptate) necesită note de subsol, conform standardelor contabile. Aceste note de subsol, cunoscute, de asemenea, sub numele de "disclosure", oferă informații suplimentare despre situațiile financiare pentru a ajuta utilizatorii să înțeleagă mai bine performanța și poziția financiară a companiei.
Notele de subsol conțin detalii despre politicile contabile adoptate de companie, care pot varia de la o companie la alta. Ele oferă, de asemenea, informații despre estimările contabile semnificative făcute de societate, cum ar fi provizioanele pentru conturi îndoielnice, deprecierea și amortizarea. În plus, informațiile prezentate includ și informații despre pasivele contingente ale societății, cum ar fi procesele în curs sau problemele de mediu, care pot avea un impact asupra situațiilor financiare.
Notele de subsol din situațiile financiare GAAP sunt esențiale, deoarece le permit utilizatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză pe baza unei înțelegeri complete a situațiilor financiare. Ele contribuie, de asemenea, la asigurarea faptului că situațiile financiare sunt prezentate în mod corect și în conformitate cu standardele de contabilitate. Prin urmare, este esențial ca societățile să furnizeze note de subsol complete și exacte în situațiile lor financiare pentru a îndeplini cerințele GAAP.
IFRS (Standardele internaționale de raportare financiară) și GAAP (Principiile contabile general acceptate) din SUA sunt două cadre contabile utilizate la nivel mondial pentru întocmirea situațiilor financiare. Deși ambele cadre au multe asemănări, există unele diferențe în ceea ce privește prezentarea bilanțului pe care companiile trebuie să le cunoască. Iată care sunt principalele diferențe în bilanț între IFRS și GAAP din SUA:
1. Clasificarea activelor: În conformitate cu IFRS, activele sunt clasificate ca fiind curente sau necirculante în funcție de realizarea lor preconizată în termen de 12 luni. În schimb, GAAP din S.U.A. utilizează o abordare în două etape pentru a clasifica activele ca fiind curente sau necirculante, pe baza lichidității și disponibilității acestora.
2. Evaluarea activelor: În conformitate cu IFRS, activele imobilizate pot fi evaluate fie la costul istoric, fie la valoarea justă, în timp ce în conformitate cu GAAP din SUA, activele imobilizate sunt de obicei evaluate la costul istoric, cu excepția cazului în care îndeplinesc anumite criterii de reevaluare.
3. Contabilitatea stocurilor: IFRS permite companiilor să utilizeze metoda LIFO (Last-In, First-Out) pentru contabilizarea stocurilor, în timp ce GAAP din SUA nu permite utilizarea LIFO.
4. Tratamentul fondului comercial: În conformitate cu IFRS, fondul comercial este testat pentru depreciere anual sau ori de câte ori există indicii de depreciere, în timp ce în conformitate cu GAAP din SUA, fondul comercial este testat pentru depreciere cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori are loc un eveniment declanșator.
5. Prezentarea capitalurilor proprii: Conform IFRS, societățile pot alege să prezinte capitalurile proprii fie într-o singură situație a rezultatului global, fie în două situații separate (situația profitului sau pierderii și situația rezultatului global). În schimb, GAAP din S.U.A. impun societăților să prezinte capitalurile proprii într-o singură situație a capitalurilor proprii.
În concluzie, societățile care își desfășoară activitatea la nivel global sau care intenționează să își extindă operațiunile la nivel internațional ar trebui să fie conștiente de diferențele de prezentare a bilanțului între IFRS și GAAP din SUA. Este important să se înțeleagă aceste diferențe pentru a se asigura conformitatea cu standardele contabile adecvate și pentru a furniza situații financiare transparente și exacte care să răspundă nevoilor părților interesate.