În economia globală de astăzi, este obișnuit ca întreprinderile să aibă filiale în diferite părți ale lumii. Aceste filiale sunt entități juridice separate de societățile-mamă, dar funcționează sub marca și proprietatea societății-mamă. Una dintre provocările cu care se confruntă societățile-mamă este cum să transfere profiturile obținute de filialele lor înapoi la societatea-mamă. În acest articol, vom explora diferitele modalități prin care filialele plătesc venituri către societățile-mamă.
Una dintre cele mai comune modalități prin care filialele plătesc venituri către societățile-mamă este prin dividende. Dividendele sunt plăți efectuate de o societate comercială către acționarii săi, iar în cazul filialelor, societatea-mamă este acționarul. Dividendele se plătesc, de obicei, din profiturile filialei și sunt distribuite societății-mamă în funcție de procentul de proprietate. De exemplu, dacă o societate-mamă deține 100% dintr-o filială, aceasta va primi toate dividendele plătite de filială.
O altă modalitate prin care filialele pot transfera venituri către societățile-mamă este prin intermediul împrumuturilor între companii. Împrumuturile intercompanii sunt împrumuturi acordate între diferite entități din cadrul aceluiași grup de societăți. În acest caz, filiala ar împrumuta bani societății-mamă, iar societatea-mamă ar plăti dobânda pentru împrumut. Împrumuturile intercompanii sunt utile pentru transferul de fonduri între filialele și societățile-mamă care sunt situate în țări diferite. De asemenea, ele pot fi utilizate pentru a gestiona fluxul de numerar în cadrul grupului de societăți.
Filialele pot, de asemenea, să transfere venituri către societățile-mamă prin plata de redevențe. Redevențele sunt plăți efectuate de o societate pentru utilizarea proprietății intelectuale deținute de o altă societate. În cazul filialelor, societatea-mamă poate deține brevete, mărci comerciale sau drepturi de autor pe care filiala le utilizează în activitățile sale. Filiala ar plăti apoi redevențe societății-mamă pentru utilizarea acestei proprietăți intelectuale.
În cele din urmă, filialele pot plăti venituri către societățile-mamă prin intermediul taxelor de gestionare. Comisioanele de gestiune sunt taxe plătite de o filială societății-mamă pentru serviciile furnizate de societatea-mamă. Aceste servicii pot include sprijin administrativ, marketing sau alte servicii. Comisioanele se bazează, de obicei, pe un procent din veniturile sau profiturile filialei.
În concluzie, există mai multe modalități prin care filialele pot transfera venituri către societățile-mamă. Dividendele, împrumuturile intercompanii, redevențele și comisioanele de administrare sunt metode comune utilizate de filiale pentru a transfera profiturile către societățile-mamă. Fiecare metodă are propriile avantaje și dezavantaje, iar alegerea metodei va depinde de circumstanțele specifice ale grupului de societăți. Este important ca societățile-mamă să înțeleagă aceste metode diferite și să o aleagă pe cea care se potrivește cel mai bine nevoilor lor.
Da, societățile-mamă sunt, în general, responsabile de plata impozitelor în numele filialelor lor. Acest lucru se datorează faptului că societatea-mamă deține o participație de control în filială și, prin urmare, este considerată proprietarul legal al filialei. Prin urmare, societatea-mamă este responsabilă pentru toate impozitele datorate de filială, inclusiv impozitul pe venit, impozitul pe vânzări și impozitul pe proprietate.
Cu toate acestea, cerințele fiscale specifice pot varia în funcție de jurisdicția în care se află societatea-mamă și filiala. În unele cazuri, este posibil ca filiala să fie obligată să depună propriile declarații fiscale și să plătească impozitele direct guvernului. În alte cazuri, societatea-mamă poate fi obligată să includă veniturile filialei în propria declarație fiscală și să plătească impozitele în numele filialei.
Este important ca societățile-mamă să își gestioneze cu atenție obligațiile fiscale ale filialelor pentru a asigura respectarea tuturor legilor și reglementărilor relevante. Acest lucru poate implica colaborarea cu profesioniști în domeniul fiscal și consilieri juridici pentru a naviga prin codurile fiscale complexe și pentru a minimiza obligațiile fiscale.
În majoritatea cazurilor, societățile-mamă își finanțează filialele într-o anumită măsură. Nivelul de finanțare și de sprijin oferit de societatea-mamă poate varia în funcție de relația specifică dintre societatea-mamă și filială, precum și de industria în care acestea activează.
O modalitate obișnuită prin care societățile-mamă își finanțează filialele este finanțarea prin capitaluri proprii. Aceasta presupune ca societatea-mamă să investească bani în filială în schimbul unei participații în companie. Acest lucru poate ajuta filiala să strângă capital și să își dezvolte activitatea, oferind în același timp societății-mamă un potențial randament al investiției.
O altă modalitate prin care societățile-mamă își finanțează filialele este finanțarea prin împrumut. Aceasta presupune ca societatea-mamă să împrumute bani filialei, care trebuie rambursați cu dobândă. Aceasta poate fi o modalitate utilă pentru filială de a obține rapid capital, dar poate, de asemenea, să crească gradul de îndatorare și riscul financiar al filialei.
În plus față de sprijinul financiar direct, societățile-mamă pot oferi și alte forme de sprijin filialelor lor. Acestea pot include lucruri precum resurse comune, acces la expertiză și cunoștințe, precum și sprijin pentru marketing și branding. Prin valorificarea punctelor forte ale societății-mamă, filialele pot obține adesea un succes și o creștere mai mari decât ar fi în măsură să o facă pe cont propriu.
În general, deși specificul finanțării filialelor de către societatea-mamă poate varia, este în general adevărat că societățile-mamă oferă un anumit nivel de sprijin financiar și de altă natură filialelor lor. Acest lucru poate ajuta atât societatea-mamă, cât și filiala să își atingă obiectivele de afaceri și să își dezvolte operațiunile în timp.