Elaborarea bugetului de capital este procesul de evaluare a oportunităților de investiții și de determinare a proiectelor care trebuie urmărite pe baza randamentelor și riscurilor preconizate. Este un aspect critic al gestionării unei afaceri de succes, deoarece permite companiilor să își aloce resursele financiare către proiectele care generează cea mai mare valoare pe termen lung. Cu toate acestea, întocmirea bugetului de capital nu este un proces simplu și necesită o analiză atentă a diverșilor factori, cum ar fi estimarea fluxurilor de numerar și analiza riscurilor.
Estimarea fluxurilor de numerar este un element crucial al elaborării bugetului de capital, deoarece determină intrările și ieșirile de numerar preconizate ale unui proiect pe durata sa de viață utilă. Estimarea precisă a fluxurilor de numerar este esențială pentru luarea unor decizii de investiții în cunoștință de cauză, deoarece permite companiilor să determine valoarea actuală netă (VAN) a unui proiect. VAN este o măsură a valorii proiectului și reprezintă diferența dintre valoarea actuală a intrărilor și ieșirilor de numerar ale proiectului. Dacă VAN este pozitivă, înseamnă că se așteaptă ca proiectul să genereze mai mulți bani decât costă și, prin urmare, reprezintă o bună oportunitate de investiție.
Analiza riscurilor este un alt aspect critic al bugetării capitalului, deoarece permite companiilor să identifice și să evalueze riscurile asociate unui proiect. Există diferite tipuri de riscuri cu care companiile se pot confrunta atunci când investesc într-un proiect, cum ar fi riscul de piață, riscul de lichiditate, riscul de credit și riscul operațional. Riscul de piață, de exemplu, se referă la riscul de pierdere financiară ca urmare a modificărilor condițiilor de piață, cum ar fi ratele dobânzilor, inflația sau ratele de schimb valutar. Riscul operațional, pe de altă parte, se referă la riscul de pierdere financiară ca urmare a eșecului operațiunilor proiectului, cum ar fi defecțiuni ale echipamentelor, întreruperi ale lanțului de aprovizionare sau conflicte de muncă.
Pentru a atenua aceste riscuri, companiile trebuie să efectueze o analiză amănunțită a riscurilor și să elaboreze strategii pentru a le gestiona. De exemplu, acestea își pot diversifica investițiile pentru a reduce riscul de piață, pot pune în aplicare politici de gestionare a riscurilor pentru a reduce riscul operațional sau pot stabili limite de credit pentru a gestiona riscul de credit. În plus, societățile pot utiliza și instrumente financiare, cum ar fi instrumentele financiare derivate sau asigurările, pentru a se proteja împotriva pierderilor financiare potențiale.
În concluzie, întocmirea bugetului de capital este un proces critic care necesită luarea în considerare cu atenție a diverșilor factori, cum ar fi estimarea fluxurilor de numerar și analiza riscurilor. Estimarea precisă a fluxurilor de numerar și evaluarea riscurilor asociate unui proiect sunt esențiale pentru a lua decizii de investiții în cunoștință de cauză care să genereze valoare pe termen lung pentru întreprindere. Prin efectuarea unei analize amănunțite și dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare a riscurilor, companiile pot reduce riscurile potențiale și pot maximiza randamentul investițiilor lor.
Estimarea fluxului de numerar este o parte crucială a bugetării capitalului, care se referă la procesul de planificare și evaluare a deciziilor de investiții pe termen lung. Principalul obiectiv al estimării fluxurilor de numerar este de a determina intrările și ieșirile de numerar preconizate, asociate cu un anumit proiect sau oportunitate de investiție.
Pentru a estima fluxurile de numerar în cadrul bugetării capitalului, se urmează, în general, următorii pași:
1. Identificați fluxurile de numerar relevante: Primul pas constă în identificarea fluxurilor de numerar care sunt relevante pentru decizia de investiție în cauză. Aceasta include atât investiția inițială necesară pentru a demara proiectul, cât și fluxurile de numerar viitoare care vor fi generate de proiect pe parcursul duratei sale de viață utilă.
2. 2. Estimați investiția inițială: Investiția inițială include toate costurile necesare pentru demararea proiectului, cum ar fi costurile pentru echipamente, terenuri și clădiri. Aceasta poate include, de asemenea, cerințele de capital de lucru, cum ar fi inventarul, conturile de încasat și conturile de plătit.
3. Estimați fluxurile de numerar din exploatare: Fluxurile de numerar din exploatare reprezintă intrările și ieșirile de numerar generate de proiect pe durata de viață utilă a acestuia. Acestea includ veniturile generate de proiect, cheltuielile de exploatare și impozitele plătite pe profiturile generate.
4. Estimarea fluxurilor de numerar terminale: Fluxurile de numerar terminale reprezintă intrările și ieșirile de numerar care au loc la sfârșitul vieții utile a proiectului. Acestea pot include vânzarea activelor proiectului sau costurile de eliminare asociate proiectului.
5. Calculați valoarea actuală netă (VAN): Odată ce fluxurile de numerar au fost estimate, următorul pas este calcularea VAN a proiectului. Aceasta presupune actualizarea fluxurilor de numerar estimate la valoarea lor actuală, utilizând o rată de actualizare care reflectă valoarea temporală a banilor.
6. Evaluați proiectul: În cele din urmă, fluxurile de numerar estimate și VAN sunt utilizate pentru a evalua proiectul și pentru a lua o decizie cu privire la oportunitatea de a investi sau nu în el. O VAN pozitivă indică faptul că se așteaptă ca proiectul să genereze randamente care depășesc rata de rentabilitate necesară, în timp ce o VAN negativă sugerează că se așteaptă ca proiectul să nu fie profitabil.
Bugetarea bugetului de capital este un proces utilizat de întreprinderi pentru a evalua potențialele investiții pe termen lung, cum ar fi noi echipamente, clădiri sau alte active. Scopul bugetării capitalului este de a determina dacă o investiție va genera un flux de numerar suficient pentru a justifica investiția inițială.
Există patru tehnici principale de bugetare a capitalului pe care întreprinderile le folosesc pentru a evalua investițiile potențiale:
1. Valoarea actualizată netă (VAN): Această tehnică calculează valoarea actuală a tuturor fluxurilor de numerar așteptate de la un proiect, minus investiția inițială. Dacă valoarea actuală netă este pozitivă, investiția este considerată profitabilă.
2. Rata internă de rentabilitate (IRR): Această tehnică calculează rata la care valoarea actuală a intrărilor de numerar este egală cu valoarea actuală a ieșirilor de numerar. Dacă IRR este mai mare decât rata de rentabilitate necesară, investiția este considerată profitabilă.
3. Perioada de recuperare a investiției: Această tehnică calculează cât timp îi va lua unei investiții să genereze suficiente fluxuri de numerar pentru a recupera investiția inițială. În cazul în care perioada de recuperare a investiției este mai scurtă decât intervalul de timp dorit, investiția este considerată profitabilă.
4. Indicele de rentabilitate (PI): Această tehnică calculează raportul dintre valoarea actuală a intrărilor de numerar și valoarea actuală a ieșirilor de numerar. În cazul în care PI este mai mare decât 1, investiția este considerată profitabilă.
Fiecare dintre aceste tehnici are punctele sale forte și punctele slabe, iar întreprinderile pot utiliza una sau mai multe dintre ele în funcție de investiția specifică și de obiectivele financiare.