Bilanțul este o situație financiară esențială care oferă o perspectivă asupra poziției financiare a unei companii la un anumit moment. Deși principiile fundamentale ale unui bilanț rămân aceleași pentru toate tipurile de organizații, există diferențe notabile între bilanțul unei organizații cu scop lucrativ și cel al unei organizații fără scop lucrativ. Acest articol explorează aceste diferențe în detaliu.
Obiectivul principal al unei organizații cu scop lucrativ este de a genera profit pentru acționarii sau proprietarii săi, în timp ce obiectivul principal al unei organizații nonprofit este de a-și îndeplini misiunea. Organizațiile cu scop lucrativ sunt obligate să își raporteze câștigurile acționarilor și să plătească impozite pe profiturile lor. În schimb, organizațiile fără scop lucrativ sunt scutite de plata impozitelor, deoarece nu generează profituri. În schimb, acestea își reinvestesc câștigurile în programele și serviciile lor.
Una dintre cele mai semnificative diferențe dintre bilanțul unei organizații cu scop lucrativ și cel al unei organizații non-profit este modul în care sunt clasificate activele. Organizațiile cu scop lucrativ își clasifică activele în active circulante și active imobilizate. Activele curente sunt cele care se așteaptă să fie transformate în numerar în decurs de un an, în timp ce activele imobilizate sunt cele care se așteaptă să dureze mai mult de un an. Pe de altă parte, organizațiile fără scop lucrativ își clasifică activele în trei categorii: nerestricționate, restricționate temporar și restricționate permanent. Activele nerestricționate pot fi utilizate în orice scop, activele restricționate temporar sunt destinate unor programe sau scopuri specifice, iar activele restricționate permanent nu pot fi utilizate în niciun alt scop, cu excepția celui specificat de donator.
O altă diferență constă în modul în care sunt raportate datoriile. Organizațiile cu scop lucrativ își raportează datoriile în ordinea scadenței lor, cu cele mai iminente datorii enumerate primele. Cu toate acestea, organizațiile fără scop lucrativ își clasifică datoriile în funcție de scopul lor. Datoriile curente sunt cele care se așteaptă să fie plătite în decurs de un an, în timp ce datoriile pe termen lung sunt cele care vor dura mai mult de un an. Organizațiile nonprofit au, de asemenea, o altă categorie de datorii numită "active nete", care reprezintă diferența dintre activele și pasivele organizației.
În concluzie, deși bilanțul servește aceluiași scop atât pentru organizațiile cu scop lucrativ, cât și pentru cele fără scop lucrativ, există diferențe notabile în ceea ce privește modul în care sunt clasificate și raportate activele și pasivele. Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru oricine dorește să analizeze cu acuratețe poziția financiară a unei companii.
Organizațiile cu scop lucrativ și cele fără scop lucrativ au metode și practici contabile diferite din cauza scopurilor și obiectivelor lor diferite. Principalele diferențe între contabilitatea cu scop lucrativ și cea fără scop lucrativ sunt următoarele:
1. Recunoașterea veniturilor:
Organizațiile cu scop lucrativ urmăresc să maximizeze profiturile și să genereze venituri prin vânzarea de bunuri sau servicii. Prin urmare, recunoașterea veniturilor se bazează pe principiul corespondenței veniturilor cu cheltuielile suportate pentru a genera acele venituri. În schimb, organizațiile fără scop lucrativ nu urmăresc să genereze profituri. În schimb, ele urmăresc să își îndeplinească misiunea prin furnizarea de servicii beneficiarilor lor. Recunoașterea veniturilor pentru organizațiile fără scop lucrativ se bazează pe principiul recunoașterii veniturilor atunci când acestea sunt obținute și când pot fi evaluate în mod fiabil.
2. 2. Situații financiare:
Organizațiile cu scop lucrativ sunt obligate să întocmească situații financiare care să reflecte performanța și poziția lor financiară, inclusiv o situație a veniturilor, un bilanț și o situație a fluxurilor de numerar. Aceste situații sunt întocmite în beneficiul investitorilor, creditorilor și al altor părți interesate de sănătatea financiară a companiei. Organizațiile fără scop lucrativ sunt, de asemenea, obligate să întocmească situații financiare, dar situațiile lor financiare sunt adaptate pentru a satisface nevoile părților interesate, cum ar fi donatorii, finanțatorii și alți susținători.
3. Impozitarea:
Organizațiile cu scop lucrativ sunt supuse impozitelor federale, de stat și locale pe profiturile lor. Ele sunt, de asemenea, eligibile pentru deduceri fiscale pentru anumite cheltuieli, cum ar fi salariile, chiria și dobânzile. Organizațiile fără scop lucrativ sunt scutite de impozitul federal pe venit, dar pot fi totuși supuse impozitelor de stat și locale. Ele sunt, de asemenea, eligibile pentru deduceri fiscale pentru contribuțiile făcute către organizație.
4. Investirea fondurilor:
Organizațiile cu scop lucrativ își pot investi fondurile în diverse instrumente financiare cu scopul de a obține un randament al investiției. Organizațiile nonprofit își pot, de asemenea, investi fondurile, dar trebuie să o facă într-un mod care să fie în concordanță cu scopul și misiunea lor caritabilă.
În concluzie, organizațiile cu scop lucrativ și cele fără scop lucrativ au practici și metode contabile diferite datorită scopurilor și obiectivelor lor diferite. În timp ce organizațiile cu scop lucrativ urmăresc maximizarea profiturilor, organizațiile nonprofit urmăresc să își îndeplinească misiunea și să ofere servicii beneficiarilor lor.
Un bilanț este o situație financiară importantă care oferă o imagine instantanee a poziției financiare a unei organizații la un anumit moment dat. Pentru organizațiile fără scop lucrativ, scopul unui bilanț este de a oferi părților interesate, inclusiv donatorilor, membrilor consiliului de administrație și conducerii, o înțelegere clară a sănătății financiare și a sustenabilității generale a organizației.
Una dintre funcțiile cheie ale unui bilanț este de a arăta cum sunt structurate activele, pasivele și activele nete ale unei organizații. Activele reprezintă resursele pe care organizația le are la dispoziție, cum ar fi numerar, investiții și proprietăți. Pasivele reprezintă datoriile restante ale organizației, cum ar fi împrumuturile sau conturile de plătit. Activele nete reprezintă diferența dintre activele și pasivele unei organizații și oferă o măsură a puterii financiare a organizației.
Furnizând o imagine clară a poziției financiare a unei organizații, un bilanț poate ajuta părțile interesate să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la viitorul organizației. De exemplu, un bilanț poate ajuta donatorii să decidă dacă să facă sau nu o donație organizației. De asemenea, poate ajuta membrii consiliului de administrație și conducerea să evalueze performanța financiară a organizației și să ia decizii strategice cu privire la modul de alocare a resurselor.
În plus față de furnizarea de informații despre poziția financiară a unei organizații, un bilanț poate contribui, de asemenea, la promovarea transparenței și a responsabilității. Prin punerea la dispoziția publicului a informațiilor financiare ale organizației, părțile interesate pot trage la răspundere organizația pentru performanța sa financiară și se pot asigura că aceasta își utilizează resursele în mod eficace și eficient.
În general, scopul unui bilanț pentru organizațiile non-profit este de a oferi o imagine clară și precisă a sănătății financiare și a sustenabilității generale a organizației, precum și de a promova transparența și responsabilitatea în gestionarea financiară a organizației.